Toth Arpád

Prima floare înflorește Prin parcuri și prin grădini, Inima se-nveselește Când Celui de Sus te-nchini! Inima se-nveselește... Floarea albă fără spini Și ea pe noi ne iubește... Când apare

Din ambrozia cuvintelor tale, Savurez vraja extazului divin. Culegând ale strofelor petale, Eminescului-Luceafăr… mă închin! Inimi iubindu-se pe strune de vers Se întrețes prin sentimente

Ești dulcele suflu al poeziei românești, Murmurul nesecatelor izvoare din povești; Iubind femeia, prin cuvinte ai clădit un cult, Nimeni, nimeni prin poezie, n-a iubit mai mult! Ești luceafărul

Tisa comună Taxus bacata –Am un lemn foarte durabil, Pe frunze am o crestătură Fructul nu mi-e digerabil, Păsări mii le iau în gură. Eu în bace am taxină, Otravă de hac să vină, De-o

Dedicată Mamei Divine, cea care mi-a călăuzit pașii. Dedicată fiului ei Iisus, care de atâtea ori m-a înțeles și m-a iertat. Dedicată Tatălui Dumnezeu , martor detașat din Ceruri, care mi-a privit

Lângă rampa de gunoi, Și-au făcut țiganii case, Cum soseau mașini în toi, Dădeau buzna la \"foloase\". Dar vremea rămpii a sfârșit, Nici mașini nu mai sosesc, Anul devine mai zgârcit, Și-i

Þiganii din satul meu, Când mă văd cerșesc mereu. De în curte m-au văzut, Ceva iute mi-au cerut. Þigăncușele frumoase, Trec cu glasuri zgomotoase, Iar uneori trec și cântând, Dulci cuvinte

Într-o pădure de munte cu maluri abrupte unde rareori omul calcă, e aud discutii... parcă! Bradul într-o zi senină, cu molidul a discutat, lângă o licoare cristalină a izvorului

Ce este timpul pentru mine ? Mă grăbesc să fie bine ! …Mă grăbesc alții de zor, dar văd că și ei mor. Grăbindu-mă să-mi termin treaba… tot lucrez… lucrez degeaba, căci vine clipa morții. Vom

Cotici Ioan, pădurar, Covasna, 57 de ani: Domnul inginer Sárkány Árpád, la ieșirea lui în pensie, a avut o autorizație la un cocoș de munte. Știind faptul că eu cunosc bine locurile de

Într-o plină zi de iarnă, pe când la taifas stăteam, după prânz.... ca să adoarmă, pe bunic îl așteptam. Iar bunica-mi tot prin casă se tot îndeletnicea, prăjitura cea gustoasă, din cuptor o

Fábián Zoltán, Covasna, pădurar, 47 de ani: 1. Eram în zona Matepal în anul 1988. Mergeam spre stația meteorologică Lăcăuți. Pe ambele părți ale potecii, era o plantație deasă. Am ajuns la o

Mama mea divină, Plânge și suspină, Aflând că pădurea, Se duce aiurea! Săraca natură, Multe mai îndură: Soarta pădurarului, În mâna groparului!

Obosit mă așez pe un buștean în plină pădure făcându-i loc între timp unui gând să stea lângă mine. Greutățile vieții au început să se dezbine, neantrenate urcușul muntelui ca să-l îndure. Se

Macove Nicolae, pădurar, Zagon, 53 de ani: Mergeam pe un drum și la 3 metri de drum era o plantație. Drumul urca, apoi cobora. La 3 m din stânga a apărut ursul, chiar în dreptul meu.

Fodor László, pensionar, satul Pava, 60 de ani. Anul acesta, 2010, acum câteva săptămâni, mergeam prin pădure pe la Olveș, cu pădurarul Muntean Ioan- Lucian. Mergeam, mergeam și observăm pe

Pădurile mă cheamă de pe coastele semețe, Inima mi-e mare, prin fapte îndrăznețe, Iubita mamă natură, în inimă ne poartă, Dar mă scufund în cifre, asta-i a mea soartă! Plutește vântul, prin

Mogoș Pavel, Zagon, 50 de ani. Era în vara anului 2008 în luna iunie, pe 27 sau 28, la prânz. Urcam pe la Domocoș cu pădurarul Lupșa Ioan și de la capul șoselei la 500 de metri, aud un zgomot.

Păltineanu Gheorghe, Terca, comuna Lopătari, județul Buzău, 35 de ani. Tatăl meu, Păltineanu Nicolae, a pățit-o cu ursul. Cobora pe un pârâu, era un drum de TAF și a văzut un urs care mormăia la o

Când pășea-i agale în serile târzii, Când păru-ți răsfirat pe sânii-ți durdulii, Prin mersu-ți legănat, umbrind al mării val, Își oprea timpul suflarea… de dinspre deal. Marea liniștită feerică

Iubind, viața este mai ușoară, ura fă-o să dispară. Băutura las-o gârlei s-o bea, iubește totul și ajungi o stea. Răul existent mereu se toacă, este bine să nu se întoarcă. Acel om bun,

Cotici Ioan, pădurar, Covasna, 57 de ani: Tovarășul Manea Mănescu a venit la vânătoare de cerbi. Am primit instrucțiuni, că în caz că vede cerbul și trage asupra lui, să zicem că s-a rănit.

Rază divină, rază de lumină, suavă , cristalină, de iubire plină. curcubeu în floare, plină de candoare, ce apare-n zare, ca a cerului savoare. ea noroc ne aduce, ajutând sufletul să