Poezie
Sunt prea mic
1 min lectură·
Mediu
Sunt prea mic de statură,
Depinzând de-o conjunctură,
De Divin… ce îmi grăiește!
Nu am bani, dar n-am nici case,
N-am avut femei frumoase,
Iar omul mai și greșește!
S-adun bani înșelând statul,
Sau pe vreunul ori pe altul?
Viața-i scurtă, se sfârșește!
Unii aleargă după femei
Parcă ar fi niște căței!
La cealaltă, ce se găsește?
Sfântă e căsătoria,
Gata e cu jucăria,
Dumnezeu nu prea glumește!
De-L înfurii și te ceartă…
Vei avea o altă soartă,
Dar omul nu se gândește!
Invidia, lăcomia,
Unde mai e omenia,
Toată lumea te jignește?
De le-apare un urs în cale
Și nu știe de parale,
Egoul li-l risipește!
Având iubirea lui Iisus,
Precum ne-nvață Cel de Sus,
Simte lumea că trăiește!
Sfântul Duh duce solia
Precum Fecioara Maria,
Cea care te ocrotește!
Pe Dumnezeu Tatăl de-L superi,
Viața cum ți-o mai răscumperi?
De e grav, totul sfârșește!
Trăind prin grația divină,
Așteaptă ziua ce-o să vină,
Fii mai bun… El te iubește!
Artangel
11.11.2017
001.900
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Toth Arpád
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 163
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 38
- Actualizat