Poezie
Atâtea flori sunt pe pământ
2 min lectură·
Mediu
Atâtea flori sunt pe pământ
Și pe cer atâtea stele,
Toate se vor duce-n vânt,
Precum anii vieții mele!
Atâtea flori sunt pe pământ,
Voi fi iarăși printre stele,
Divinul prin al său cuvânt...
Va decide clipele mele!
Pe câmpul mare plin de flori...
E o liniște deplină;
În extaz, văd mii de culori…
Aștept Ființa de Lumină!
Eu, al Divinului canal...
Precum soarta mi-a hărăzit,
Ajung și-n Rai într-un final,
Că n-am furat și n-am mințit!
Mă întâlnesc cu Dumnezeu?
Îl cunosc atât de bine!
Când mi-am clădit un elizeu,
El a fost prezent în mine!
De am fost o rea ființă,
O să simt încă o dată,
Doar durere, umilință...
Stând toți drepți la judecată!
Și-n viață simțeam durerea
Oricărui lucru rău făcut,
Sufletu-mi dădea puterea
Pe Dumnezeu să îl ascult!
O să-mi văd rudele toate...
Doar cele dragi m-au susținut!
Mă retrimit în viață?! Poate...!
N-o să fiu în Rai reținut!
Ce să Îi mai cer în viață?
Mi-a dat ceea ce mi s-a cuvenit!
De nu mi-a dat... n-aveam față
De a fi ... un simplu parvenit!
Atâtea flori sunt pe pământ
Și pe cer atâtea stele,
Toate se vor duce-n vânt,
Cum se duc visele mele!
001.782
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Toth Arpád
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 201
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 40
- Actualizat