Covasna, orașul celor o mie de izvoare

Covasna-i duiosul cuvânt, Omul, e să fie sfânt! Valorile-n lumea mare, Astfel sunt spirituale. Susurul multor izvoare, Nu au dar de vindecare? Apa… ea dă fericirea, O să-ți dăruie iubirea! Rarități în lumea mare... Apar. Dar fiecare, Sunt doar un dar dumnezeiesc, Un cadou, cu iz ceresc. Locul acesta-i pitoresc. Cu timpul, bolile-ncolțesc. Există mii de izvoare, Lin scurgâdu-se sub soare. Omul în vâltoarea vieții, Răstălmăcind glasul poveții, Omoară tot ceea ce-i bun în el, Mărinimos pășind spre țel. Inima dacă te doare, E aici, la vindecare. Doar Covasna ai rostit… E testul fin. Cum ai trăit? Inima se-mbolnăvește, Zăpăcit, ficatul crește. Vrei în stres ca să lucrezi? O inimă bolnavă vezi. A cules multă căldură. Răcorește-l, fă-i o cură! El va da baiul inimiii !