Poemul cinstei

Divinul are dreptate... Căci cele mai mari păcate Sunt furtul și corupția. Dar va veni justiția! Cel ce critică... rănește, Spre corupție pășește. Acești oameni deloc nu scad, Dar cu toții ajung în iad. Când trecem viața cu elan, Cinstea ar fi pe primul plan, Ca o primă calitate, Să avem o bună soarte. De ce durere nu simțiți în clipa în care mințiți? O hotărâre să luați, Ca de azi... să nu furați! Cu cel ce fură este-un bai, Niciodată n-ajunge-n rai. În plan divin e aranjat, Necinstitul e divulgat! Un lucru e bine să știți, Pe mincinos de-l sprijiniți, Veți defila frumos cu el, Spre iad, că-i drumul ușurel. Iar de omul este un hoț, Nu mai faceți cu el negoț. De nu stați cu el la masă, Nu suportă și vă lasă. De sunteți oameni necinstiți, Degeaba spuneți rugăminți Dumnezeu ca să v-ajute! Scoateți bani ? N-o să asculte! Ești cinstit? Ai avantaje, Vei urca multe etaje. Dumnezeu te antrenează Și te binecuvântează! Necinstitului deoparte, I se pun bolile toate. Sunt ca un dar al Domnului, Din bolile pământului. Dorim o cutare casă Și să fie și frumoasă? Când viața se va termina, Cu ea spre iad vom defila! Ar fi bine ca să jurați Și de azi să nu mai furați! Tot ce există să iubiți, Să deveniți oameni cinstiți! Dependența voastră de bani Se va elimina în ani. Să dispară chiar acuma, Să nu ne stresăm cu suma! Să nu mințiți, să fiți cinstiți, Să nu mințiți, chiar de muriți! Rău să facă cine poate? Dumnezeu vă stă în spate! De cine vă este teamă? Cinstea să vă fie mamă! Căci Dumnezeu este cu voi, Cu binecuvăntări șuvoi!