Ce scurtă este viața

Vai, ce scurtă este viața Ca în ea să ne certăm, Dar îmi pare și mai scurtă, Pe toate să le-nvățăm. Ce ușor va trece timpul Peste tot ce am salvat, Ce ușor se duce totul, De-i greșit drumul urmat. Căci minciuna și hoția Doar în iad duc frumușel, Iar deștepților prostia Le e coroană din eter. Vor cădea frunzele toate Chiar dacă nu sunt la fel, Oricine mi-a fost un frate, Spiritualitatea: țel. De ce cad frunzele toate? Eu trăiesc fără să sper, Căci sfârșitul mi-e aproape Și nimic nu o să mai cer. În al Divinului pământ, Corpul mi se destramă. O altă sferă străbătând, Sufletu-mi nu are teamă. În scurtul timp ce a rămas Din astă drumeție, Eu voi clădi și o să vă las Iubirea… pentru vecie!