Conexiuni...

\"Conexiuni\" este un poem frumos al unei tristeti ordonate, \"la pozitia cincizeci si patru.../astazi\" Ai un fel unic, frecvent evidentiat in scrierile tale, de-a privi cu aceasi intensitate spre \"cele doua capete\"...
Pentru mine, adevarate momente de reflectie...
Cu simpatie,
JO

da, ioana,
la poziția cincizeci și patru , astăzi așteaptă o tristețe...

îți mulțumesc pentru felul tău profund de a privi lucrurile.
ai punctat esența. n-am să pot scrie niciodată altfel sau despre alte lucruri, pentru că eu scriu doar numai și numai despre ceea ce simt.
poezia nu poate fi scrisă altfel.

mi-e dragă trecerea ta, ioana. te mai aștept

cu sinceritate,
teodor dume,

\"o sa ma intorc ca o reactie........astazi\"de fapt, nu vrei sa te rupi , domnule teodor , definitiv de ceea ce te inconjoara,simti ca si daca esti dezamagit de lumea exterioara , ai lumea ta in care iti va place intotdeauna sa te intorci , sa nu ne vitregesti niciodata de cuvant, e prea curat si prea profund , iti multumim, cu multa pretuire , lumiere

da, luminița
ai dreptate. te mai aștept

mulțumesc mult

cu prietenie,
teodor dume,

Teama diluării existențiale, a dispariției treptate, provine din “cuvintele sterpe”, banalitate, singurătăți ce se “înnoadă una de alta” și ea naște un “gol pe dinăuntru”.
“Conexiunea dintre toate aceste lucruri” ești Tu, o reacție sensibilă dintre elementele ce te compun, o legătură între cuvinte, lucruri pierdute sau regăsite, oameni și gândirea-ți creatoare.

răzvan,
mă bucură mult prezența ta.
și în special pentru mersul direct la legăturile existenței noastre.
bine punctat

mulțumesc mult

stimă și considerație,
teodor dume,

are ceva de spus chiar și atunci cînd consideră că toate sînt epuizate. Plăcute aceste conexiuni interioare ale eu-lui.
LIM.

LIM,

chiar îmi era dor de cuvintele tale.
văd aici un comm subțire la prima vedere dar bogat în substanță și interpretări.

mă bucur că ești mereu aproape

cu prietenie,
teodor dume,

și încep să răsfoiesc. și dau și peste \"Conexiuni... \". Desigur, cuvintele care au reușit totuși să verbalizeze sugrumtate de \"greața\" ta au oarece sonorități filosofice. dar... nici pe departe filosofice.

Este prea multă repliere leneșă și fără vitalitate din fața deșertăciunii, draga Teodor. Poezia ți-a tras o ocheadă, însă filosofia se lasă încă ascunsă.

Nu vreau să par un profesionist al filosofiei care își apără demnitatea teritoriului. Pur și simplu nu simt nici o adiere filosofică printre rândurile tale.

Nu orice greață, fie ea și scuipată poetic, este gândureală filosofică.

Și nu orice filosofie, fie ea și premiată, nu este gând.

domnule valentin,
primesc fiecare gând oprit în pagina mea indiferent de poziția aceluia care elaborează comentariul, evident dacă se respectă regulile bunului simț. în cazul de față închei *și nu orice filozofie, fie ea și perimată, nu este gând*

după cum se știe nu există filozofie perimată, ci doar teme și subiecte bătătorite și expuse din mai multe unghiuri de vedere. eu în acest text nu am pretenția descoperirii vieții și morții, dar am pretenția trăirii stărilor într-un mod individualizat. tu puteai invoca orice altceva dacă totuși te-ai oprit aici. și evident nu se pune problema analizei secțiunii din care fsace parte acest text.

oricum eu îți mulțumesc pentru trecere, gând și îți doresc să ieși din atelierul acestui site prin care te plimbi mereu.

mai doresc, să vii cu un text model, filozofic evident, care să stârnească invidia în cei care-l citesc. eu voi fi primul care te va felicita.

și pentru că mereu ai ceva de spus te invit cu drag de fiecare dată prin pagina mea.

cu sinceritate și mult respect,

același, teodor dume,

autorul subîntelege partea\"carnassière\" a umanitatii
timbru retinut,ascetic,prudent ,umil cu filozofie,un cântec trist ca si cum cuvintele s-au întrerupt brusc într-o asteptare ...a lui Godot ...interminabila si fara sens

angela,
mă bucură mult prezența ta.
ai punctat bine. te mai aștept ca pe un oaspete drag

cu sinceritate,
teodor dume,