Doar pentru un simplu motiv

Un transportor care transportă nimicuri. Exemple sunt multe, deși poezia este puțină : „deschizătura nopții” (unde este deschizătura asta ? are noaptea o deschizătură ?); „ca printr-o liniște moartă” (este o exagerare, era suficient „ca printr-o liniște” – dacă liniștea poate fi moartă sau vie, de ce nu „ca printr-o liniște vie” ?, mai ales că „aștept / nu vorbesc cu nimeni” divulgă faptul că treceau unii pe acolo, în tăcere, nu li se auzeau nici pașii, adică era o liniște deplină… dar nu moartă, ci vie… ) ; „inima mea devine dorință” (poate „inima mea îmi spune o dorință” sau altă variantă) ; „produce efecte” este în plus (pare o barieră lăsată între ce vine și ce a trecut). Iar la final această dezinvoltură „ce chestie” (ca și când mi-a spart cineva o pungă umflată din hârtie în față (artificialitate, evident) înrăutățește situația precară a poemului.
Cu stimă !

domnule t. constantin georgescu,
mă bucură analiza pe text.
am scos *moartă*. evident nu era necesar acea precizare. și am reformulat *inima mea devine dorință* în *inima mea îmi spune o dorință*, conform sugestiei.

dar mai mult n-am modificat pentru că acest text, deși pare lapidar, l-am vrut foarte concentrat. el deschide multe sensuri. acesta e motivul pentru care nu umblu la el.

n-am să comentez mesajul chiar acum ci o voi face mult mai târziu după ce se vor mai face unele treceri pe aici...

textul nu se află într-o situație precară, cum susțineți.
ba chiar e unul dens și așteaptă să fie descifrat...

mulțumesc mult. știu, comentariul s-a vrut unul constructiv.

stimă și considerație,
teodor dume,

Cred că deseori trecem nepăsători prin țesătura zilei, prin deschiderea nopții. Greșim, nimic nu trece cu noi atunci când ne retragem, poate doar regretele pentru lucruri ce le puteam spune și nu am făcut-o pentru că „n ici nu știu dacă am atâtea cuvinte”, doar remușcarea pentru câte am fi putut înfăptui și n-am îndrăznit.
Scriitura fără accese, ții textul în mână fără să aluneci spre plângeri de milă. Spun un da pentru acest poem.

Cu prietenie

Doru Emanuel

un text exprimat cu atita claritate/ nonsalanta/ o marturisire atit de simpla ale unor trairi atit de complexe...

o singura sugestie (daca nu este cu suparare) ori cel putin asa as fi simtit eu versul:

\'inima își pune o dorință\' in loc de \'inima îmi spune o dorință\'

finalul surprinde cititorul, ce chestie!:)

Cu placerea lecturii,

Corina

doruleț,
ești mereu lângă mine, prietene
și nu știu cum să-ți mulțumesc.

ascunzi în tine un mare Univers și pentru asta mă bucur

cu prietenie,
teodor dume,

gina,
trecerea și semnul tâu sunt firimituri de suflet și le primesc cu atât mai mult cu cât mi-ai făcut o bucurie, un dar acum în ajunul zilei mele de naștere.
mâine, 04 aprilie mă voi îndrepta spre cel de-al 54 lea an din viață.

îți mulțumesc din suflet. commul tău mi-a prilejuit mare bucurie.

îmi permit, aici în casa ta, să mulțumesc și lui doruleț.

stimă ți multă considerație,
teodor dume,

\'in seara asta
timpul te va bate pe umar
isi va cere cu palma intinsa
cotizatia la zi
mai matura cu un rid
mai grea cu o lacrima
mai inalta cu un poem\'


La multi ani!:)

PS 54 is the new 45!:))

mulțumesc gina,
și mă bucur că ești alături de mine acum când cu adevărat am nevoie de Oameni prieteni.
mulțumesc și pentru poem

să avem pace și să ne citim sănătoși!

cu prietenie,
teodor dume,