Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

Doamne!

carte: moartea, un fluture alb

1 min lectură·
Mediu
unii spun că nu exiști
nu nu exiști decât
în teorii
dar
ce contează dacă
trăiesc printre oameni
și simt la fel
poate o fi o regulă
sau un fel de indiferență
dar știu că atunci când
te apropii și-mi asculți inima
în interior se produce o mișcare
o diversitate de lucruri și
lumea mea e perfectă
din mine pleacă cuvinte știu
mâine va fi altfel
stau și privesc îndelung oamenii
care spun că nu exiști
las indiferența la o parte
și te strig
doamne!
poate că nu-i cea mai curată rugă
trimisă spre tine la ceasul din noapte
când toate cuvintele dorm
și doar câteva liniști fac impresie
o singură dată ascultă-mă
în singura zi în care vreau
să mă privesc prin
curbura liniei din palmă
e o zi importantă
în cazul în care nu ai fi
aș putea tot atât de bine să
înjur să slobod urletele din mine
printre lucruri
nu se va întâmpla nimic
doar o mică turbulență
ca o diversiune ar devia
umbrele din zi
mă privesc atent
nu nu par convingător
dar vrea să-ți mai spun
o singură dată sub această noapte
doamne!
o stare de neliniște mă sufocă
exiști sau...
043750
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
197
Citire
1 min
Versuri
45
Actualizat

Cum sa citezi

Teodor Dume. “Doamne!.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/teodor-dume/poezie/1830711/doamne

Comentarii (4)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@bogdan-dragomirBDbogdan dragomir
Ma bucura acest poem. Imi da impresia ca reia (intr-un fel), in prima parte, paradigma gnoseologiei augustinie: “ Da-mi, Doamne, putinta de a sti si de a intelege daca trebuie mai intai sa te invoc ori sa te laud, sa te cunosc, mai intai, ori sa te slavesc”(…) “Te voi cauta, Doamne, invocandu-te, si, crezand in tine, te voi invoca”.
Intr-un alt plan, textul se situeaza sub retorica aceluiasi impas (augustinian), adica: trebuie credinta sa preceada cunoasterea ?
Astfel, desi indoiala poate sa fie un instument de cunoastere, in partea de final a poemului, apare ceva care devanseaza posibilitatile enstatice, o certitudine a faptului ca in lipsa divinitatii \"printre lucruri/ nu se intampla nimic\". Convingerea ca mobilitatea lucrurilor, devenirea cu sens nu apartine omului, si mai ales unui om descentralizat, lipsit de reper transcendent.
Prin urmare, poemul e un demers aproape cartezian care reformuleaza principiul veracitatii divine si il pune pe un nou fundament- ordinea lucrurilor. O evidenta ce nu ne apartine.
0
@teodor-dumeTDTeodor Dume
bogdane,
prezența ta pe text îmi prilejuiește bucurie.
mulțumesc mult pentru aplecare, semn și acest comm elaborat.

te mai aștept ca pe un oaspete drag

stimă,
teodor dume,
0
@liviu-ioan-muresanLMLiviu-Ioan Muresan
un poem al deplinei credințe. Întrebările le văd aici retorice. Stabilitatea autorului se vede aici, dar și din alte pome. Poate, doamne, ar fi trebuit scris Doamne. Văd că ați utilizat progresiv punctuația.
Cu stimă, LIM.
0
@teodor-dumeTDTeodor Dume
LIM,
mulțumesc mult de trecere și remarcă.

te rog folosește formula de adresare la singular că doar nu sunt chiar atât de trecut...iar bunul simț și politețea nu constă în formule.
deci, Nu ați. ci AI...

cu prietenie,
teodor dume,
0