Identitate sau frică

Adevarul trebuie spus raspicat! si eu sunt sigur ca:

\"între aceste singurătăți
sunt eu

în tăcere caut sensul
în care să merg

știu că într-o zi
voi fi împlinit

amănuntele nu mai contează\"

bucuros de trecere și semn, prietene
mulțumesc mult

să ne citim sănătoși și
cât mai aproape de noi

\"amănuntele nu mai contează\"

cu prietenie,
teodor dume,

Sintem o viata intreaga in cautare...
Vrem sa iesim din calapodul existential, vrem sa ne cunoastem
cu adevarat, sa ne identificam!

\"ies din trupul arcuit peste iluzii

ca un fluture gata de zbor
încerc să mă descopăr\"

Oare vom reusi cu adevarat?
\"știu că într-o zi
voi fi împlinit\"

Dar oare mai conteaza?
Un poem care atinge cu adevarat unele corzi
ale existentei.

Ioan

Poezia ta ma misca de fiecare data, determinandu-ma sa caut in subconstient sensuri si intelesuri. Am reusit astfel sa ma cunosc mult mai bine, sa vad intunericul din lumina dar si lumina din intuneric.
\"identitate sau frica\"?!
Cu simpatie,
Jo

debut si final convingatoare,sensibile
centrul cam diluat

domnule mărginean,
o trecere rară, dar bucură.
da, mereu suntem în căutare dar niciodată nu ne vom găsi chiar dacă într-o zi ne vom împlini.
și cum? prin ceea ce lăsăm dincoace de noi.
mulțumiri de suflet!

ioana,
iarăși ai dreptate. poezia trebuie să \"miște\", trebuie să pulseze ca și viața.
deschiderea de sensuri este voită tocmai pentru a face cititorul să privească din unghiul lui. el, cititorul, să se împlinească citindu-mă și făcându-l să revină mereu în pagină cu siguranța că va găsi ceva ce el poate asimila.
mulțumesc, ioana. ești un scriitor de suflet. te aștept cu drag de fiecare dată.

gabriela,
fiind prima ta vizită la mine în pagină, îți zic:bine ai venit! sigur că da, părerea ta contează. și mă bucur c-ai rezonat în deschiderea poemului și la final.
mijlocul \"e cam diluat\",-zici. poate ai dreptate, numai căacel \"mijloc\" este legătura dintre cele două stări redate aici.posibil să nu fi înțeles mesajul pe de-a întregul. mulțumesc și te mai aștept.

cu bucurie,prieteni, vă mai invit și altădată.

stimă și multă sinceritate,
același,
teodor dume,

domnule teodor dume,
nu prea am harul cuvîntului, dar voiam să vă spun atît: am momente cînd cuvintele nu mă cunosc și mă învîrt în cerc căutînd nu știu ce; atunci reiau paginile dumneavoastră pentru că știu că este imposibil sa nu găsesc acolo lămurire și alinare; vă mulțumesc pentru asta.

sinceră,
anna

anna,
bine ai venit în pagina mea!
mă bucură prezența ta dar și sinceritatea din cuvintele tale spunând că treci pe la mine de câte ori vrei să găsești alinare. mă bucur sincer să aflu asta. te invit cu drag de câte ori ai trebuință.

mulțumesc mult.
cu sinceritate,
teodor dume,

Teodor, prietene

Un poem sensibil, un poem plin de lumină, cea a căutărilor în dorința de a ne defini, cea a credinței, căci numai credința „ne dezbracă de teamă”, lumina tăcerilor și a singurătății. Cu adevărat „amănuntele nu mai contează” dacă drumul nostru e împlinit.
Un final pe placul meu, acel final care te definește.
Plăcut.

Doru Emanuel

da, doruleț,
doar credința ne dezbracă de teamă. bine punctat ca de fiecare dată.
mulțumesc prietene,

cu drag,
teodor dume,

diluezi si stapanesti dilutia singuratatilor, domini toate tacerile , ne ajutati pe toti , domnule Teodor , sa ne cunoastem ; cu fiecare popas , ma imbogatesc (si ma repet , de altfel) aveti un har aparte de a darui cititorului liniste in suflet , impacare si intelepciune, va multumesc, lumiere

mulțumesc pentru semn.
mă bucur sincer să aud spusele tale. te mai aștept

cu sinceritate,
teodor dume,

linistea ,dupa cum identifica si Schopenhauer, o gasesti in asceza si meditatie. deci in singuratate. fapt rezultat si din poezie
\"în tăcere caut sensul
în care să merg

știu că într-o zi
voi fi împlinit\".

paul,
mulțumesc pentru oprire și semn.
ai intuit bine mesajul. te mai aștept

cu prietenie,
teodor dume,