o liniște de nouă luni

o esentializre impinsa la extrem... cuvantul vibreaza, poezia se naste, se daruieste, o asemuim cu implozia! privirea inauntru, ca intr-o carte in care poemul se coloreaza, prinde viata, traieste:

\"mă întorc în mine
și privesc ca
într-o carte de colorat\"

fascinata nasterea din tacere cu tacere din suflet cu iubire ca o mereu intinerire a urmelor lasate de oameni:

\"pe urme de oameni
o liniște de nouă luni
înfășoară viața\"

finalul m-a biruit:

\"golurile se umplu cu gânduri\"...

Iata firul vietii, aceasta umplere cu ganduri,
aceasta truda de a ne creste inauntru acea frumusete neindoielnica a gandurilor!

Un zi bun si lumini stelare de pe insula!

doru dorian,
ai privit pe dinăuntru unei nașteri împlinite
care doare, bucură și împlinește dar și pune pe gânduri
interpretarea dată de tine este cifrul gândului din care am pornit.

mulțumesc mult,
același,
teodor dume,

din textul tău desprind o reflexie asupra unei naștereri ,a timpului necesar dezvoltării unui punct încât la fine acesta să prinda o formă și să continue la perpetuarea vieții pe pămnânt.Pe tot parcusul acestui proces e normal, ce se dezvoltă intr-un timp limitat, gindurile sunt cel care umplu golurile necunoașterii ,dupa momentul ajungerii la termen gindurile vor lasa locul preocupărilor.

crețu-roșca,
da, pare un proces normal și totuși complicat, nașterea
ai punctat esența.
mulțumesc mult. te mai aștept

cu prietenie,
teodor dume,

si placut. Plin de inteles si sensibilitate. Incadrarea e adecvata textului. Iata ca Teodor Dume scrie cu aceeasi usurinta despre nastere si despre moarte. Intre ele viata, timpul filosofarii.
LIM.

da, LIM
sunt două lucruri fără capăt.
mulțumesc pentru remarcă.

cu prietenie,
teodor dume,