a șaptea culoare

din ochii tăi lipsește o culoare, cameleon sau nu, sigur lipseste o culoare.
albastrul lipit de cer/nu-i întotdeauna o culoare, cerul fara soare e negru, asa ca albastrul ramene doar o iluzie optica in care ne reflectam fericirea si ne place sa credeam ca doar in acest albastru inexistent e salvarea. mi-am amintit de \"cerul experimental\" (andrei plesu) al calugarilor, pana la urma orice muritor isi poate crea un cer experimental sa se prabuseasca de jos in sus.
mcm

desigur ca infinitatea culorilor, nuantelor, gusturilor, cladesc acel spectru care ne unicizeaza! multitudinea, feluritele metode de a patrunde spatiul poetic, de a-l aseza in cuvant... aceasta supa este universala de aceea si comuna intr-un cuvant este balastul cladit de viata, experienta, cultura... si iata cum poetul trebuie sa intregeasca, sa umple acest suflet comun cu el insusi, sa-l coloreze cu el insusi, sa-i da viata cu el insusi... altfel spunerea se prabuseste devine plata, nu reusete sa se individualizeze! fiecarei culori comune in timp ii adaugam o alta nuanta nu neaparat a saptea... da universul este negru soarele alb insa lentila/atmosfera ce ne intretine, ne protejeaza, absoarbe violetul/albastrul si-l reflecta.

Am facut aceasta digresiune doar spre a spune ca poezia in esenta este foarte mult balast, nu poti face zidul fara de bolovani/caramizi...etc,etc important este liantul, compozitia, vraja de a lega, de a imbratisa, de a te reinfiinta,
de a adauga acolo sufletul, cantecul tau... starea, visul, lirismul, urletul, zbuciumul! Ei in final culoarea interiorului tau!

Da revenind la poetul Dume, el neindoielnic, cunoaste, traieste, aceste taine si se daruieste cuvantului ii da viata... tensiune, lirism, profunzime... un fel de tanguit care te cheama, te navaleste! un gand bun omule!

carmen-manuela,
la mulți ani!
plăcută prezența ta în pagina mea. mă bucur să te am oaspete, unul drag mie și multora de pe aici.

mulțumesc mcm.

cu multă sinceritate,
teodor dume,

da.... dea, cu scuzele de rigoare

prietne, doru dorian,

a nins mult și cerul și-a schimbat culoarea, între noi n-a mai rămas decât golul acela(umplut uneori cu balast) pe care numai clipa din ceas o mai știe măsura dar și el prin momentul atingerii (dacă asta se întâmplă).

mulțumesc de trecere și primul tău semn din an

cu prietenie,
teodor dume,

...te-ai desprins dintre culori măsurând golul dintre noi, întotdeauna egal, până la atingerea pleoapelor, adânc...
am făcut un \"mixtum compositum\" din versurile tale și câteceva de la mine, ca o dovadă a simțirilor comune...
remarc totuși o modificare de stil, în sensul bun, care te \"prinde\" la fel de bine ca și cel elaborat dramatic, ultrametaforic, aș zice...
derutante ultimele versuri, dar...licența poetică, este licență și doar poetul știe țifrul...
la mulți ani prietene și la cu folos literatură!!!

orice gol trebuie umplut cu ceva. Teo, nu face altceva decat sa-l umple cu culori; nuantate, calde, uneori stridente si linistitoare. a saptea culoare, este a poetului, aceasta culoare murala, se potriveste ca o piesa de puzzle in Eul launtric al poetului Teodor Dume.felicitari!
Un inceput de an bun, multe succese si impliniri!
Cu stima,
Radun.

eugene, la mulți ani!
mă bucur să te am oaspete acum de bobotează.
uite mi-ai dat o idee și o să încerc să postez chiar acum
mulțumesc mult.

domnule radun,
sănătate și multe bucurii în noul an. prezența ta bucură.
da, și poetul are o culoare, doar a lui și numai a lui.
mulțumesc de trecere. te mai aștept

sănătate și bucurii vouă tuturora care mi-ați călcat pragul!

cu prietenie,
teodor dume,

Din ochii noștri lipsesc multe culori, poate sufletul să le cuprindă și nici acela, nu oricare.

“albastrul lipit de cer
nu-i întotdeauna o culoare”

Cum nici fiecare zi nu are culoare sau toate au aceeași ternă nuanță și atunci încercăm să umplem golul timpului așezându-ne „ pe genunghii visului”.

Teo, un poet „întotdeauna egal până / la cea dintâi atingere”.


Doruleț

doruleț, prietene!
mă bucur și mă minunez citind din commul tău. e altfel de scriere care pentru mine are valoare, una sentimentală dar și de reușită.
mulțumesc pentru modul în care vezi lucrurile. ești un adolescent matur și mă bucur.

cu prietenie,
teodor dume,

imi bucura sufletul,cuvantul scris de dumneata,domnule Teodor,perspectiva pe care ne-o oferi,cu atata darnicie,asupra dragostei si a unui ego care traieste frumos,multumesc si cu toata caldura,La multi ani!

carmen-luminița,
la mulți ani!

mulțumesc de oprire și urare

să ne citim cu bine,
teodor dume,