Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

an nou

carte; exil în durerile altora

1 min lectură·
Mediu
albul cocoțat pe gard
deschide orizontul
precum un răsărit peste
ceea ce am fost cândva
in mine anul nou
respiră din aceeași imagine
de copil cu mănuși și fular
054.383
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
29
Citire
1 min
Versuri
7
Actualizat

Cum sa citezi

Teodor Dume. “an nou.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/teodor-dume/poezie/1816576/an-nou

Comentarii (5)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@hogiu-adrianHAHogiu Adrian
Teodor am citit multe randuri frumoase in poeziile tale, dar cititnd aceasta poezie am inteles un lucru: Niciodata sa nu uiti ce ai fost!Sunt mici amintiri si cele mai frumoase lucruri intodeauna acolo se gasesc.
Bravo Teodor pentru aceste minunate poezii si tot ce e frumos va muri frumos.

AdrianH.
0
@teodor-dumeTDTeodor Dume
adriane,
mulțumesc de trecere și semn.
ce ne-am face dacă nu ne-am aduce aminte de copilărie...

la mulți ani!
teodor dume,
0
@liviu-ioan-muresanLMLiviu-Ioan Muresan
Poem al colindelor si serbarilor iernii. Poem al aducerilor aminte.
La multi ani!
LIM.
0
@doru-emanuel-iconarDIDoru Emanuel Iconar
După o pauză de câteva zile, te-am căutat Teo. M-am obișnuit să te găsesc prin preajmă, ori de câte ori intram pe site. Și te-am descoperit într-un „bulgăre”. Incitant titlu dar și foarte sugestiv. Bulgări suntem în copilărie și bulgări de țărână redevenim.
Despre poezie, ce să spun? Un început puternic, dar de ce „îngroapă cerul”?
Pare că noul an ți-a adus tristețe, căci marchează trecerea timpului iar finalul subliniază nostalgia, dorul după anii fermecați ai copilăriei.
O poezie care îți poartă amprenta.

Cu drag,

Doruleț
0
@teodor-dumeTDTeodor Dume
LIM,
mulțumesc de semn.
da, e un anotimp alb...

doruleț,
ce bine zici!
ai despicat cuvântul meu exact pe unde trebuia.
ai înțeles mesajul în profunzimea lui numai \"îngroapă cerul\" nu i-ai dat de capăt.
așa este. uite, hai să zicem că suntem pe un derdeluș sau pe un câmp acoperit cu alb (zăpadă) și privind în depărtare vezi cum marginile cerului se scurtează, deși orizontul pare departe departe de tot.îmi dai dreptate? sigur că da...

finalul...da, e nostalgic. cine nu și-ar dori să locuiască mereu în copilărie, în copilăria lipsită de griji...nu-i așa, doruleț?


mulțumiri, prietene
cu drag
teo
0