nu trebuie să știi mai mult decât trebuie

frumoasă imaginea în care
,,cu gura plină de cuvinte
umblu prin mine
vrând să ajung
la singura icoană
răstignită pe liniște,,
golgota nostră cotidiană, rătăcire după un colț de liniște.
(nu știu dacă ai citit, lupul de stepă, herman hesse. ti-o recomand)
cu drag ,

Teodor,
te văd pe tine și într-un taler și în celălalt, pentru că egalul absolut egal cu tine ești chiar tu însuți și numai tu îți poți apropria și apropia adevărul. Aștepți cu toate acele cuvinte din tine, dorești să le dai și altora ca o cuminecătură din sufletul tău.
\"singura icoană răstignită pe liniște\"... ea este cu siguranță în sufletul tău și împreună cu acea cuminecătură de cuvinte te mântuiește; ea este gândul tău zgomotos în liniștea lui. Viața te-a făcut să te identifici cu mântuirea. Și cred întradevăr că fiecare om se mântuiește prin sine însuși (cred că am făcut un truism aici)
Felicitările de acum se adaugă celorlalte anterioare
Cu prietenie
PP

rastignirea pe liniste. imi place imbinare dintre zgomotul refuzat si rastignire. cred ca e vorba de inabusire. despre cantarirea adevarului nu pot spune decat echilibru.

E greu să aștepți cu gura plină de cuvinte, de aceea tăcerea rîcîie așteptarea. Icoana se află astfel în interior. Logică explicația în frumos limbaj poetic.

și semnul lăsat.mulțumesc pentru tot.trecerea d-voastră e onorabilă și vă mai aștept.
același,
teodor dume,

da, \"o cuminicătură din sufletul tău\",bine spus.întotdeauna disecția textului făcută detine aduce împlinire sufletului meu. mulțumesc de trecere și comm
te mai aștept
cu prietenie,
același,
teodor dume,

și mă face să cred c-am atins sufletul cititorului. comentariuzl d-voastră este generos. mulțumescde semn și cuvintele frumoase. sunteți binevenită în pagina mea.

cu sinceritate,
teodor dume,

pentru semn și aprecieri. observ o constantă în trecerea ta fapt ce mă bucură.ești prietenul meu și-al cuvântului scris. te aștept oricând.
mulțumiri și multă prietenie,
teo

Teo,

Șlefuită la maxim, curată, o construcție zveltă ce transmite cititorului emoții, întrebări, nimic calp. Versuri pe sufletul meu. Sincer, am fost uimit. Ce să spun de final?! Începutul este și el bun.

\"Doamne, e prea multă
umbră sub gesturi
vreau un egal
arată-mi cum să
cântăresc adevărul\"
cu prietenie,

Doru Emanuel

mă bucur sincer să aud asta dela un cititor fidel și tânăr.dacă mesajul meu acaparează inimile celor mulți, sunt împlinit
temai aștept,
commul tău este măgulitor

cu prietenie,
teo