ca un fel de pretext

golul care se umple cu frică, așteptarea ca pretext, viața ca o nucă...

imagini frumoase, text metaforic, în cuvinte puține se concentrează o mulțime de stări.

mai trec,

Ottilia Ardeleanu

O temă a trecerii, a acceptării inevitabilului care se repetă în mai toate textele lui T. Dume din ultimul timp. Totuși, dacă ai credința continuării existenței în veșnicie, teama poate fi doar simulată. Mă uimește cum ai surprins în acest poem tema singurătății omului, înaintea ultimei și marii încercări, când realizează că este trecător și că nu se poate opune dispariției sale fizice din lumea celor vii. Este una din temele mele preferate și citind aceste versuri încă mă cutremur, transpus în sufletul singur al omului care știe că va pleca, pentru totdeauna, dar nu știe ce-l așteaptă dincolo. Dacă are Mântuitor se schimbă situația. Remarc toate versurile. Cu prietenie, Ioan.

da, ottilia
viata ca o nuca. bine surprins momentul.
te mai a;tept

cu sinceritate,
teodor dume,

incepe frumos... sfarseste deosebit. Asteptarea aceea din final te intoarce la inceputul textului, te roaga sa-l re-citesti iar si iar. aici frica poate avea o culoare, viata poate fi o nuca, iar nuca ingite veverita in intuneric si frig... Fain,

alex

ioan,
o punctare atentă ca de obicei. mulțumesc pentru commul elaborat într-un mod responsabil.
vine o vreme când vrând nevrând ne vom chirci în scorbura neagră a timpului și ne va pare tot mai frig și tot mai întuneric
și singura șansă rămâne așteptarea...

multă stimă,
teodor dume,

teamă, nesiguranță și mai ales multă sensibilitate, cu admirație,

george

Rămân cuvintele astea,
dincolo de frig și de toate...

În rest...să așteptăm
intrarea-n pomelnic !

Cu prietenie, Sibi

alex,
începutu mereu e frumos, dar...sfârșitul?

george,
o trecere rară dar benefică

aurel,
e bine când rămâne câte ceva...

mulțumesc din inimă. vă mai aștept

cu sinceritate,
teodor dume,

Un poem foarte bun. Așa cum ne-a obișnuit Teodor Dume, prin aceste versuri:
”mă gândesc acum
la frica ce se tot chircește în mine
ca un pui de veveriță
în scorbură”- dă măsura talentului său poetic.

Un poem despre însingurare, întunericul lăuntric și încordarea așteptării refacerii acestui gol. Pentru toate stările interioare există o culoare, trebuie doar să o căutăm în sinele nostru, cu sinceritate.

Mihaela, cu drag.

imaginea ce m-a marcat în acest poem. Și da, mai există și așteptarea. Frigul ce te cuprinde e real. Profunzime cu care m-am obișnuit.

mihaela,
mă bucură trecerea ta. și îi pare bine c-ai punctat în esență. te mai aștept

LIM,
ca de obicei știi să pătrunzi în cuvânt și să-i dai sensul potrivit. te mai aștept

cu prietenie,
teodor dume,