undeva cât mai aproape

***
ansamblu, text combinatoriu, imagine picturala. felicitari!

Plecarea bunicului dincolo, amintirile legate de acesta ascunse ce se fac simțite dau teama autorului de moarte. De o plecare asemeni bunicului.
O imagine a fricii de necunoscut și a adevărului vieții. Bunicul care a existat, nu mai este. Amintirea lui rămâne în timp ce persoana se spulberă o dată cu viața, o dată cu uitarea lui Dumnezeu de a aprinde lumina vieții.
Un adevăr relatat foarte bine. Felicitări Domnule Dume. Cezar

pentru trecere și semn.
vă aștept și în alte dăți.

multă stimă,
teodor dume,

ultimele trei versuri fac cât un poem pe care am să-l memorez.
extroardinară viziunea,
rara

puternica intrare in poezie... inca de la primul vers se creeaza acea stare de nostalgica prabusire, de teama impusa. E aici teama de un d-zeu uituc care sa nu uite lampa stinsa ca altadata, mai mult o teama de uitare desavarsita, ca o carare pe care pleaca doar singura, fiinta. Imaginea din trecut se accentueza, devine pata pe retina, in oglinda \"pielea se usuca\" - frumos realizate aceste stari in versuri... Final bun. cu placerea lecturii,
numai bine,
alex

pentru trecere și eleganța rostirii din semnul tău.
ești un oaspete drag. te mai aștept.

același,
teodor dume,

mulțumesc, cezar
pentru oprire și commult tău generos. oare câți dintre noi nu ne-am dori să mai trecem pe acasă pe la bunici, numai că timpul ne-o luat-o înainte...

cu sinceritate,
teodor dume,

da, alex.
ajunși undeva înspre capăt trebuie să recunoaștem că ne e frică. cu atât mai mult cu cât oprindu-ne aruncăm o privire în spate și atunci vedem ce a mai rămas...

mulțumesc pentru sinceritatea și constanta trecerii tale.

multă stimă,
teodor dume,

Reconstituiri din cioburi de amintiri, imagini fluide, puternice, vii, totuși care nu apelează la un limbaj agresiv pentru a surprinde.
Nu cred că Dumnezeu a adormit. Era plecat, puțin, în altă parte.

Doruleț

da, doruleț,
Dumnezeu era plecat puțin în altă parte, cum bine spui.
mulțumesc pentru trecerea ta și semnul tău prietenesc

cu prietenie,
teodor dume,

Prima strofă și ultima sunt expresive. Amintirea egală ce teama că \"nimeni nu pleacă decât o singură dată cu ninsorile\"!

Versuri pline de emoție. Și fragile precum viața.

Ottilia Ardeleanu

teo, și mie mi-a plăcut mult finalul acesta. ai reușit să-mi transmiți acea stare care ne cuprinde pe toți la un moment dat. teama că am putea rămâne doar\"o bucată de hârtie scăpată pe jos/sau poate o cărare pe care/nimeni nu pleacă decât/o singură dată/cu ninsorile\".

cu prietenie, maria

imagini puternice, vii, personale, asumate. Un poem cât o lacrimă așteptatp d emult timp. Finalul este de milioane. Felicitări!
\"mă proptesc în fața oglinzii
și mă privesc cum mi se usucă pielea\"
(poate al doilea \"mă\" de aici e în plus)
Prima strofă și ultima (plus versul final) sunt preferatele mele.

Raul C.

dragilor,
mulțumesc pentru popas și gândurile bune. vă mai aștept

cu prietenie,
teodor dume,