Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

doar atât cât durează un vis

carte: temnița de sub rană

2 min lectură·
Mediu
aș vrea să schimb ceva în mine
să mă maturizez
ar putea să doară
nu știu
nu prea am rude sau
pe cineva aproape de suflet
am avut-o pe Ana
nu tare de mult
a plecat
unii spun că sufletul nu pleacă
de aici până când lucrurile
nu sunt rânduite și că
se reîntoarce dacă
nu duce cu el
bănuțul de argint
busuiocul și
câteva lacrimi
Ana s-a reîntors
am văzut-o în vis avea
părul despletit ochii adânciți
mâinile slabe și degetele lungi
purta cămașa albă cu dantelă cusută
în ajunul paștelui în care a plecat...
și-a rotit ochii prin casă
apoi s-a oprit la mine nu clipea
inima îmi zvâcnea ca o rană
m-am trezit
cu ochii umezi
am privit dincolo geamul
ea dispăruse în întunericul rece și greu
îmi amintesc cum plângeam
în mine pe furiș ca atunci când
eram mic și nu voiam să-mi dau cămașa jos
îmi era teamă că mă vede Dumnezeu
așa îmi spunea Ana
mai cred și acum că ea
locuiește aproape de Dumnezeu
și uneori se uită la mine
ca atunci când mă duceam
la biserica albă din spatele prunilor
(îi mai aud clopotul cum bate în dungă)
de fiecare dată când bat clopotele
la noi plouă de dincolo dealul
se prelinge ca o rază
pe acoperiș
liniștea ronțăie din margini
străzile devin înguste
sub cerul înfundat
se bălăcesc grijile
doar Ana uneori
mă privește și tace
degeaba
am vrut să spun
cât durează un vis și să
mă identific cu această așteptare
nu cunosc semnificația gestului
se pleacă pur și simplu...
0155.327
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
260
Citire
2 min
Versuri
57
Actualizat

Cum sa citezi

Teodor Dume. “doar atât cât durează un vis.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/teodor-dume/poezie/13930526/doar-atat-cat-dureaza-un-vis

Comentarii (15)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@anca-zubascuAZAnca Zubascu
Domnule Dume,
Da! Se pleacă pur și simplu...în mod firesc, ca și curgerea acestui text. Îmi place simplitatea, îmi place blândețea, tonul duios al acestei confesiuni.
0
@ottilia-ardeleanuOAOttilia Ardeleanu
Gânduri care se preling \"ca o rază pe acoperiș\", atât \"cât durează un vis\", simple, dar în același timp, profunde.
Finalul este decisiv: \"se pleacă pur și simplu...\".

O poezie din suflet, care mi-a plăcut.

Ottilia Ardeleanu
0
@teodor-dumeTDTeodor Dume
da, anca
e o confesiune firească în fața singurului prieten rămas, singurătatea.
mulțumesc pentru trecere și semn. te mai aștept

cu prietenie,
teodor dume,
0
@teodor-dumeTDTeodor Dume
ottilia,
prezența ta e benefică și bucură.
mulțumesc pentru semn și constanta citirii.

același,
teodor dume,
0
@maria-prochipiucMPMaria Prochipiuc
În fiecare poezie putem găsi aceleași cuvinte sau cuvinte asemănătoare, îmbinări și ritmuri asemănătoare, important este faptul că imaginile sunt altele, de fapt imaginele susțin prin ele însele: părul despletit ochii adânciți / mâinile slabe și degetele lungi / purta cămașa albă cu dantelă cusută / în ajunul paștelui în care a plecat...Imaginile dau forma unei anumite tonalități de sentiment: unii spun că sufletul nu pleacă / de aici până când lucrurile / nu sunt rânduite și că / se reîntoarce dacă / nu duce cu el / bănuțul de argint / busuiocul și / câteva lacrimi

În acest poem există o căldură în interiorul cuvintelor, o ardere ce e transpusă lin sub formă de confesiune: m-am trezit / cu ochii umezi / am privit dincolo geamul / ea dispăruse în întunericul rece și greu
0
@teodor-dumeTDTeodor Dume
maria,
cât de mult mă bucură trecerea ta. așa este. cuvintele sunt aceleași, numai stările, trăirile cu totul altele. și evident că nu pot vorbi despre altceva decât despre ceea ce mă preocupă acum la acești ani.

mulțumesc mult pentru popas și semn.

multă stimă,
teodor dume,
0
@alexandra-alb-tatarATAlexandra Alb Tătar
Nasterea, renasterea, moartea - cat de simplu inerveaza versurile acestei poezii! Toate dor, dar sunt invaluite intr-un mister irezistibil...
Am vibrat cu linistea ce \"rontaie din margini\", am simtit integrarea durerii in fiinta ca pe ceva firesc, de unde si sentimentul ca ne complacem in a ne identifica cu asteptarea... strazile \"devin inguste/ sub cerul instelat\", de parca se ingusteaza campul constiintei... eu sunt doar asteptare... in acest context, schimbarea, maturizarea, renasterea cere sa ma dezidentific de asteptare.
0
@teodor-dumeTDTeodor Dume
alexandra,
bine ai venit în pagina mea!
mulțumesc mult pentru semn și modul de intrepretare. te mai aștept

multă stimă,
teodor dume,
0
@nache-mamier-angelaNANache Mamier Angela
poezia ramâne emotie ,adevar intim suprem,strigat,soapta,tacere si ...singuratate
e tot ceea ce aceasta poezie sustine (cu talent)
poate as fi preferat preponderenta stilului sugestiv (celui confesiv)
desi cred ca ambele sunt pâna la urma folosite în aceeasi proportie
as înlocui \"bunica\" printr-un alt cuvânt care duce spre o Ea monumentala,arhaica...
0
@teodor-dumeTDTeodor Dume
mulțumesc, angela. mereu ești aproape de mine și asta mă face fericit.
mă bucură intervenția ta. am înlocuit *bunica* dându-i numele.
poate e mai accesibilă acum. ce zici? sau ai o altă propunere?

multă stimă,
teodor dume,
0
@nache-mamier-angelaNANache Mamier Angela
îmi suna mult mai bine
altfel textul se infantiliza,era mai putin plauzibil

mortii nostrii sunt printre noi,invizibili...
cu amicitie
0
@liviu-ioan-muresanLMLiviu-Ioan Muresan
O poezie care mi-a trezit ceva fiori, e dezvoltată pe două planuri și asta îmi place, e cel al realității și cel al ficțiunii. Dar și ficțiunea devine realitate prin perceptarea și aducerea în aceeași înțelegere. Nu zic de stil, e deja consacrat, doar că semnalul lasă interpretarea liberă. E de mare impact.
LIM.
0
@teodor-dumeTDTeodor Dume
LIM,
mulțumesc pentru trecere și semnul tău benefic. da, ai remarcat bine. cele două planuri se succed în primul rând pentru că e o realitate aici. da, una care doare tăcut.

cu multă prietenie,
teodor dume,
0
@eugen-pohontuEPeugen pohontu
Teo, dragă, am aterizat, la propriu în țară și la figurat la ,atelier, dar parcurgerea versurilor tale îmi alină, ca de atâtea ori, dorul de poezie și...de veșnicie.
liniștea ronțăie din margini
străzile devin înguste
sub cerul înfundat
se bălăcesc grijile
doar Ana uneori
mă privește și tace
ce mai poți adăuga la aceste ,liniști, la această curgere continuă a viselor...
mare noroc am că pot să mă alin la răcoarea versurilor tale!
să fii iubit!
0
@teodor-dumeTDTeodor Dume
eugene,
îmi era dor de trecerea ta. mulțumesc c-ai venit.mulțumesc și pentru modul în care ai punctat lucrurile de aici. te mai aștept

cu prietenie,
teodor dume,
0