ușa, dincolo și dincoace

Este vorba de ușa trecerii spre dincolo, o ușă prin care fiecare va trece la rîndul lui, atunci cînd nu mai e nimic. Tot ceea ce mai intră pe această ușă poate fi doar o amintire sau un spirit ce încă mai persistă în propria existență.

Ottilia Ardeleanu

aceata este un poem al trecerii, un poem care mai aseaza o treapta catre trecerea spre o alta etapa, daca as spune moarte mi s-ar parea prea mult, cu toate ca apar simboluri si ale ei... se observa si o dorinta de a bloca timpul, de a nu-l lasa sa se strecoare prin camera, de a uita de el. se asteapta linistea, dar oaspetii nu o aduc deloc, din contra, dinspre usa care nu se vrea deschisa parca se aud pasi misteriosi de... umbra-oaspeti.
numai bine,
alex

da, ottilia,
ca de fiecare dată pui punctul pe i. ai remarcat ,din punctul tău de vedere, legătura dintre dincolo și dincoace.
mă bucur să am un cititor fidel dar și foarte precaut în interpretare.
te mai aștept

același,
teodor dume,

alex,
spui bine de tot. îmi place cum diseci și pătrunzi în înțelesul lucrurilor.
mulțumesc mult. te mai aștept

cu prietenie,
teodor dume,

Un text ca o ploaie calduta de primavara.

Poemul se infiripa bine,
se vede, din urma, experienta.

Cu placerea lecturii,
os

Un cîntec melancolic, o așteptare ca într-un ceas ce pendulează între dincolo și dincoace. Un poem al simbolurilor, al interiorității cu forma unei ferestre.

text al experienței, al pipăirii simplității. Cotidianul (ce rece sună) devine aici. Experiența cotidianului se transformă în experiență aproape ființială. Spun asta fără să mă tem de patetism. Timpul care trece printre lucruri și liniștea care rămâne în noi latentă punctează foarte bine această idee, așa cred. Mai cred și că punctele menționate reprezintă centre de greutate ale poemului.
De remarcat simplitatea și curgerea.

Raul C.