un fel de incertitudine

Îmi place sondarea aceasta a lucrului neatins, care, fiindcă este neatins, ai libertatea să crezi că nu există, pentru ca apoi lucrul acela să migreze în sine/tine (prin iubire) și să afli că, de fapt, este.

teodor, in context mi s epare mai bine daca era \"ma iubeste CA O femeie\"
cred ca ai un typo \"indirJire\",si inca unul la \"arata\", nu \"aratRa\" sau nu mai stie eu sa vorbeste romaneste?

altfel trebuie sa-ti spun ca mi-a placut ce ai scris, mai ales faptul ca esti liber sa iti imaginezi ca ceea ce nu ai atins nu exista. (De exemplu Angelina Jolie :) sau poate ma insel? )

doar timpul există... el este singurul care nu poate fi atins, orice altceva poate fi înțeles prin materialitatea sa. dar timpul???? de aceea e bine spus \"mă iubește ca pe o femeie\", pentru că el,timpul, e tot ce curge prin sângele autorului. este un poem al trecerii timpului, al spaimelor cu care se confruntă sufletul la intrarea într-o nouă etapă, neînțelegerea acestei metamorfoze, etc. Îmi plac stările din prima grupare strofică: rătăcirea, apoi liniștea și... tremurul, dorința de a ieși din propriul trup, foarte bine trasate acestea!
numai bine,
alex

teea,
mulțumesc pentru semnul lăsat.am corectat micile greșeli. graba strică treaba...
mă bucur mult c-am un cititor atent.
te mai aștept. de fapt această vizită este prima la mine în pagină. mă onorează.

multă stimă,
teodor dume,

alex,
bine punctat. după cum vezi, timpul e cel prezent, pe când noi doar simpli oaspeți prin viață.

mulțumesc mult.

cu prietenie,
teodor dume,