un fel de eclipsă

fara ultimul vers castiga in fermitate, dincolo de aerul cam greoi al fixarii.

mădălina,
mulțumesc mult
am operat

stimă și considerație,
teodor dume,

cf noului doom: niciunul

soarele poate păși oriunde, oricum - umed, nu
sau poate văd eu diferit lucrurile

Chiar daca umed sau nu, important e ca soarele paseste
si daca nimeni nu-si da seama de ce
picioarele sigur sunt ca niste bulgari ascutiti de lumina,
plus ca e clar ca fiecare jumatate de viata va fi mpartita
cu toate ca e stiut foarte bine
ca dimineata se scurge asa cum cu totii ne asteptam
dintr-un plaman intr-altul

logic, nu?

da, un poem reușit, în care pamantul/materia și soarele/lumina, moartea și viata se prelungesc una în alta, coexistă și totusi raman: doua mari singurătăti (ale conceptualizării)...
deosebit finalul!...pe care îl privesc ca pe o *recunoaștere* a tainei legăturii dintre *infinitul mare* și *infinitul mic*....adică a totului...

cu pretuire pentru un deosebit rafinament al exprimării de sine,
ioana matei

și toate se întâmplă în
dimineața care se scurge
dintr-un plămân într-altul - versuri în care eu am găsit eclipsa, precum și în soarele care pășește umed, un poem-umbră, cu toate că textul strălucește prin ideea lui, felul acesta de eclipsă este o manifestare exterioară a sentimentului, un semnal că lumina a obosit
cu drag, silvia

prima strofa merita \"recitata\" în întregime,imaginea este complexa si da de gândit ,ne inunda cu senzatii si sugestii
poem foarte reusit ,bine închegat,veridic,inspirat

scurt si foarte frumos. de aplaudat finalul, in special.

da, laur
uneori soarele pășește umed...
am corectat niciunul
mulțumesc pentru sesizare. și te mai invit prin pagina mea. ești bine venit orișicând.

cu sinceritate,
teodor dume,

cătălin,
commul și interpretarea ta mă bucură.
sigur că e foarte clar în ceea ce doream să exprim, numai că fiecare e liber să privească din poziția cea mai favorabilă lui.
și tu ai înțeles asta.

mulțumesc mult pentru tot

cu prietenie,
teodor dume,

ioana,
ai elaborat un comm care mă surprinde prin esența conținutului și unghiului din care ai privit și pătruns în cuvântul meu.
și mărturisesc sincer că este cel mai reușit și împlinit comentariu semnat ioana matei.
și da, ai văzut tocmai ceea ce trebuia văzut...

mulțumesc și te mai aștept

cu sinceritate,
teodor dume,

silvia,
mă bucur să te văd aici. chiar îmi era dor de privirea ta atentă prin care punctezi esențialul.
mulțumesc mult și te mai aștept

cu prietenie,
teodor dume,

Îmi pare, în primul rând, o poezie a întâlnirilor, a celor anonime cu oameni ca și noi cu care împărțim lumea. Suntem cu toții sclavii acelor ceasornicului ce măsoară dimineața care se scurge și totuși nu ajungem vreodată să ne cunoaștem nici unul pe celălalt și nici pe noi înșine. Un fel de veșnici călători blestemați la întâlnire fără a ne putea vreodată opri și așeza pentru a ne cunoaște, pentru a ne vorbi. AZ

Teodor, răspunsul tău e incărcat de mesaje (esențiale)...ca si textele...
mulțumesc pentru începutul...prețuirii... de sine neprețuit!...trebuie!...

Cred că bulgări ascuțiți se susține. Ca imagine, desigur, sugestivă. Un text bun ce merită citit.
LIM.

angela,
mă bucur c-ai rezonat. mă bucur și pentru citarea integrală a primei strofe
mulțumesc și te mai aștept


adelina,
trecerea ta, deși rară, e un prilej de bucurie pentru mine. și un semn de la un oaspete drag mie. sper să mai treci.
mulțumesc pentru c-ai ales finalul.


cu alese simțăminte

același,
teodor dume,

anca,
un comm realizat atent și dintr-un unghi al cunoașterii.
mulțumesc mult

ioana,
revenirea ta e un semn bun. și mărturisesc sincer
că tu deții sticluța cu esențe tari. fiecare cuvânt care picură din tine e un sac plin cu sensuri...
tu ești ceea care știi să interpretezi realul ca pe un aranjament de gând și nu ca pe o întâmplare haotică.
mulțumesc pentru sinceritate

îmi sunteți oaspeți dragi

cu sinceritate,
teodor dume,

LIM,
știam eu că ești un cititor cu pretenții, dar drept...
mulțumesc pentru semnul tău bun

cu prietenie,
teodor dume,

pentru trecere si semnul desprins din ordinul filozofic al semnelor...
e o incantare pentru mine. va mai astept

multa stima
teodor dume,

cum sună varianta mea:

în dimineața asta
soarele pășește umed
picioarele sunt
bulgări ascuțiți
nimeni
împarte cu mine
jumătatea lui de viață
eu cu el
cealaltă jumătate

de fapt niciunul
nu-l cunoaște pe celălalt

toate se întâmplă într-o
dimineață care se scurge
dintr-un plămân într-altul

Obsesia mea de a scriu cât mai curat!

Dorulet

sigur doruleț,
e un alt unghi din care ai privit și pot spune c-ai făcut-o bine.
privirea ta e mai ageră. mulțumesc pentru semn dar și pentru varianta mult mai curată.

cu prietenie,
teodor dume,