Stelian STANCU

Mă revărs în delta inspirației divine Cu amintiri rătăcitoare, ambalate-n vis Mă las scăldat de norul, ce alene vine Și mă scufund în bezna minții, ca în abis. Din poezia vieții, cea de dintre

Convențiile sunt precum se știe Făcute a fi sau nu respectate Dar când e vorba de căsătorie Aceasta e convenția supremă peste toate. Ea îți dă mulțumire, îți dă și fericire În clipele când

- continuare - ACTUL 4 Iubirea dintre Apollon și Cassandra, iubire împlinită, binecuvântată de zei, cu doi gemeni. Scena 2 Apollon, Alcor, Hidra (Apollon se află în

- continuare - ACTUL 4 Iubirea dintre Apollon și Cassandra, iubire împlinită, binecuvântată de zei, cu doi gemeni. Scena 1 Apollon, Alcor, Cassandra, Priam, Hecuba,

Am adunat trei frunze-n mână Din ea pădurea ce a fost În armonia vieții cu volan și frână Dar acum stau și caut încă rost. Sunt frunze verzi și-nmugurite Timpul n-a zăbovit prea mult asupra

E început de năzuință În armonia milenară E un sfârșit de-ngăduință În clipa ce e tot amară. Pustiul e la locul lui Preaplinul a cam obosit Nu mai e timp pentru haihui Iar el străfundul clipei

E neagră starea de păcat Albul a dispărut din cale N-a mai rămas decât un dat Din amintirea vieții tale. Ochii stingheri adesea apar În față, la-nchinare Nu mai e timp pentru un dar Ea ruga e

Mi-e dor de floarea de cireș Ce va fi să apară Mi-e dor de floarea de salcâm Cu zumzet de albină iară. Din al răstimpului trecut Ea blânda primăvară A început cu un tumult Forfota pe

- continuare - ACTUL 3 Iubirea dintre Apollo și Cassandra, sau mai bine zis încercarea de iubire. Scena 1 Apollo, Cassandra, Hecuba, Medeea (o altă femeie cu puteri magice,

Vreau libertatea mea universală Vreau o solie în târziu apus Vreau armonie-n nemurirea amară Vreau liniște și-un ultim răspuns. Trec zilele în taina lor celestă Trec nopțile în amalgam de

Minunea lumii se coboară La ceas de seară mohorât Este poate pentru prima oară Când roi de vise au tăbărât În amorțirea dulce a sorții Stropii de nud se bălăcesc În căutarea ultimului sărut al

Scăparea vieții este pe măsură Atunci când te gândești la moarte Poți să îneci și ultima făptură Ce din el suflet încă îți răzbate. Tu ești un vagabond de rasă Făcut erou după o gafă epocală Și

Trecutul e dorit doar când Viața apune-n viitor Starea e doar de un bolând Ce a uitat cuvintele de dor. Totul e vechi și nou deodată Părinte-fiu se hârjonesc Nu mai e timp ca altădată De

- continuare - ACTUL 2 Apollo îi declară iubire Cassandrei. Are loc pactul dintre Alcor și Apollon. Troia este încă în plină glorie, iar idilele și viața cotidiană își

Bocesc buciumele-n vale Norii de plumb răsar la deal Peste creștetele goale Au izbucnit stropii aval. În scorbura tristă a vieții Luceafărul a refuzat s-apară Doar amintirea dimineții Mai

Plutesc în deriva mării Cu gând stingher și gol Privirea caută barca salvării Ce a pornit a face și ultimul ocol. Marea tot freamătă și geme N-a mai rămas nimic Viața-i strivită între

- continuare - ACTUL 2 Apollo îi declară iubire Cassandrei. Are loc pactul dintre Alcor și Apollon. Troia este încă în plină glorie, iar idilele și viața cotidiană își

Roiul uman e pregătit În matca sa tot celulară N-a mai rămas niciun smintit Afară din ea cloaca milenară. Se freamătă gânduri perverse Tot ghemotocul e-n mișcare N-au mai rămas decât

Înger am fost și încă sunt Dar din adâncuri grele Am renunțat la cel cuvânt Din cer, pentru amăgiri din stele. Acum am viața mea pustie E lungă a mea cale Până la suflete ce stau să-nvie Răul

- continuare - ACTUL 2 Apollo îi declară iubire Cassandrei. Are loc pactul dintre Alcor și Apollon. Troia este încă în plină glorie, iar idilele și viața cotidiană își urmează

E tristă starea când privesc În gol, profund, agale Dar e mai gol când amorțesc Pe câmpul cel scăldat din vale. N-a mai rămas nimic din noi Ce poate să aducă O amintire de trifoi Când el

Stea polară-n înviere Tu răsari de printre stele Peste cer, de prin unghere Stau ascunse gânduri grele. Nor de stele lucitoare Peste bolta cea albastră Reci în suflet, istovitoare Au pătruns

- continuare - ACTUL 2 Apollo îi declară iubire Cassandrei. Are loc pactul dintre Alcor și Apollon. Troia este încă în plină glorie, iar idilele și viața cotidiană își urmează

Tu ești oglinda vieții mele O armonie-n Univers Tu ești minunea dintre stele Tu maica mea, cu unic mers. Măicuța mea îți mulțumesc Pentru că ești cu mine Te-nalț în gând și îți primesc Sfatul