Ce poate face Cioran din om
Am vrut să iubesc omul mai mult decât iubesc o floare, un copac. Dar nu am reușit. Am vrut să uit de negativismul lui Cioran, să trec peste el, dar nu am reușit. Mă simt un învins al umanității. Nu
Suntem ceea ce simțim
Trăim latent, atent și chiar mai mult decât absent, în acest Univers imanent, în care omuleții verzi se pare că au prins curaj și ne vizitează sistematic, chiar metodic. Dar ce credem noi oamenii de
Trebuie să știi când să te oprești
E ziua unirii. A cui?....a unora cu alții....Pentru ce?....întrebați-i pe ei...s-ar putea să știe...dar nu fi foarte sigur.... Tot așa se întâmplă și în viața cotidiană: dorim să ne „unim” unii cu
Când nu avem ce face
Deși părem atât de ocupați, mintea ne este lejeră, în așteptarea repaosului ciclic al vieții interioare. Ba mai mult, dăm semne de oboseală latentă, deși trupul dorește să exploreze timpul și
Visul de la miez de zi
- proza scurta - Cine spune că Sigmund Freud se joacă impardonabil în interiorul sistemului semiaparent, care e reprezentat de somn, prin conotațiile pe care le dă viselor, cred
Copilăria uitată printre griji
La vârsta la care unii copii încep a afla, doar ce primesc informațional și emoțional, în mod calculat la rețeta civilizației zică-se moderne, eu unul îmi amintesc cum prindeam fluturi pe pajiște și
Destin visat
M-am aplecat pe creuzetul conștiinței, în căutarea dalbelor șiraguri de adevăr, din cât a mai putut să fie, după un vis deslânat, dar cu vii conotații morbide. Pe pereții laterali se întrevedeau
Trăind în armonia necunoașterii
- proză scurtă - Ne naștem cu o multitudine de dorințe. Inițial sunt elementare, primare chiar. Dar timpul le rafinează, ca o sită ce separă binele de rău. Și dacă efortul a fost
Adevăr sau dreptate
- proză scurtă - Căutăm felurite lucruri, evenimente, trăiri. Chiar și repetabilitatea lor frivolă. A celor bune-firește. Dar, împresurați de dorințe nebănuite, ce țin doar de
Destine paralele
- proză scurtă - Mi-am rezemat fruntea de cea a muntelui. Era un munte plin de speranță, dar prea gol de seva puterii divine. Deziluzia mea era chiar și a lui, chiar dacă doar unul era
Conversație de iubire surdo-mută, între ea-diavol și el-nudă
(dialog vesel-trist, între ea diavol, cu numele Didi și el pământean, cu numele Vidi) Didi: Ești tot ce am. Vidi: Sunt ce? Ham, ham? Didi: Ești lacrimă de viață. Vidi: Fugi de aici, tristă
