Conversație de iubire surdo-mută, între ea-diavol și el-nudă

(dialog vesel-trist, între ea diavol, cu numele Didi și el pământean, cu numele Vidi) Didi: Ești tot ce am. Vidi: Sunt ce? Ham, ham? Didi: Ești lacrimă de viață. Vidi: Fugi de aici, tristă speranță. Didi: Ești primăvară-n suflet. Vidi: Iar tu iarnă în descântec. Didi: Ești roua tristă a dimineții. Vidi: Ești ce nu ești în toiul nopții. Didi: Ești ceața din munte. Vidi: Iar tu viața de sub munte. Didi: Ești înaltul sufletului meu. Vidi: Tu vorbești, dezastrul gândului meu. Didi: Ești colțul sfânt al inimii mele. Vidi: Ești colțul slut al păgânului din mine. Didi: Ești rațiune-n inimă, ești inimă în rațiune. Vidi: Ești ceea ce ești și ești cu spume. Didi: Ești raza din mine. Vidi: Tu ești chin și chiar suspine. Didi: Ești al meu și sunt a ta. Vidi: Vai, pardon, e gafa ta. Didi: Ești totul din viața mea. Vidi: Totul pierdut, poate așa. Didi: Ești rațiune, ești iubire, ești dragoste, ești fericire. Vidi: Prostii din mintea ta cea slută. Fugi de aici, că ești urâtă. Didi: Ești viața mea din dimineață, ești viața mea din zi, ești viața mea din noapte, acum când chiar se poate. Vidi: Se poate să ma lași. Drace, îți spun marș... Didi: Ești dragostea supremă, fără a fi vreo dilemă. Vidi: Ce-o fi în capul tău, că parcă ar fi halou. Didi: Ești blestemul vieții mele, să te iubesc și-ntre stele. Vidi: Între poți, dar nu pe ele, că te-aruncă printre iele. Didi: Ești iubire și speranță, ești dragoste de viață, acum și mâine, așa cum veșnic va rămâne. Vidi: Pentru tine, pentru tine, însă nu și lângă mine. Te-ai constipat, te-ai constipat, nu mai e loc de cel spurcat? Didi: Ești zeul meu stelar, chiar dacă tu nu vrei să ai habar. Vidi: Bine, fie drac bălțat, îți voi da a mea sosie, de bărbat. Didi: Mi-ai făcut sufletul zdrențe, dar te blestem cu iubire, să rămâi mereu cu mine. Vidi: Bine, bine să îți fie alături de-a mea sosie.