Stelian STANCU

Eu: Am zis că nu mai pun suflet Eul meu: Părea un cântec Eu: Că nu mai vreau niciun pamflet Eul meu: Acum te-ntrec Eu: Nu mai am chiar nicio speranță Eul meu: În sfârșit poți ieși din ceață Eu:

Tu „marinar” cu suflet mare Rătăcitor pe plaja vieții Ai apărut ca mândră floare Pe-acel șirag din poarta sorții. Ai vrut să fii asemeni mie Să mă răzbuni în clipele de început Când nu știam că

Adulmec al istoriei talaz De păgânism deșart Și încă mai aduc la iaz Lungi clipe ce despart Credința de acel deșart Voința de un vesel iad Supunerea de cel bastard Și amăgirea de armoniosul

În vadul strajei din altar Pe care doar poeții L-au tot slăvit cu vorbe doar Până-au amuțit scaieții Se plimbă nostalgia-n dres Luat doar cu trei parale Și caut lucru de-nțeles Pe care l-au

De mă vei chema cândva Alături să îți stau De vei sorbi din clipa grea Nu voi ști să îți dau De vei amorți starea de bine Pe când privești în gol De mai aduci și fericire În viața-mi ca

Din scoica trupului plăpând apare În apriga trăire pe Pământ Simbolul omului cel răsărit din floare Și prins aievea veșnic în cuvânt. E rodul ei iubirii explozive Sau e greșeala unei nopți

Mă-ndrept spre cercul magic al iubirii Dar netezind zimții de fierăstrău ce duc Ea calea către armonie în firea firii Și stânjenit în mersul meu caduc. Nu mai răsare steaua mea pe cer Decât în

Atunci când lumea de cu zi dispare Și se revarsă seara peste noi În suflete încep să prindă o ardoare Iar lângă mine a pornit carul cu boi. Spectacolul nocturn e de prisos E-ngemănare de dorinți

Să nu te-ncrezi în mare La răsăritul soarelui de vară Când inima te doare În așteptarea ei iubirii, cea primară. Să nu te-ncrezi în vânt În arșița de soare efemeră Când gândul fuge după o

- continuare - EPILOG Troia este devastată, poporul este răvășit, corul cântă de jale, soldații își plâng rănile, elevul a ajuns adult, educat și reia ciclul lui

Plecat-am singur, nu pe jos Dar amintind de el trecutul Și mai speram prăpăstios Un viitor cum n-a fost altul. La târgul cel frumos din deal De țară depărtată geografic A răsărit parcă-n

- continuare - ACTUL 5 Decăderea Troiei, atât fizic cât și spiritual. Cassandra refuză a accepta ajutorul lui Apollon, alegând eșafodul. Aceasta va duce la despărțirea lui

Aș vrea să sorbi din palma mea O lacrimă de iubire Pe care doar dragostea grea O poartă-n suflet cu mâhnire. Pe bolți de stele sângerânde O veste stă să se prăvale La ea răscrucea unde

Alene clipele coboară-n vale În căutarea nordului firesc Absorb pe-alocuri roua de din jale Și caută să uit că-mbătrânesc. Privesc în spate pe cel arbore Și văd pe tatăl meu genealogic Cum stă

- continuare - ACTUL 5 Decăderea Troiei, atât fizic cât și spiritual. Cassandra refuză a accepta ajutorul lui Apollon, alegând eșafodul. Aceasta va duce la despărțirea lui

Trecut-au clipele pe rând Mai bune sau mai rele Uitat-am starea tremurând De amăgiri pierdute-n stele. Azi nu mai vreau să m-amăgesc E prea uitat tumultul Dar vreau o clipă să trăiesc Tot

A trecut ceva de atunci Când căutam himere Pierdute-s văile prin lunci Pe deal sunt doar mistere. În dalba și lunatica speranță Predestinată la un vodevil Ai reaprins firul de ață În arșița

- continuare - ACTUL 5 Decăderea Troiei, atât fizic cât și spiritual. Cassandra refuză a accepta ajutorul lui Apollon, alegând eșafodul. Aceasta va duce la despărțirea lui

Cei mai mulți creștini, se pare Þin această sărbătoare A Bunei Vestiri, de Sus Cu exact nouă luni, înainte de Crăciun Când este sărbătorită, nașterea lui Iisus. Evanghelia după Luca 1:26:9,

Înțelege floarea, ce nu poate-a rosti Gânduri ce se lasă, din pistil până la rădăcină Înțelege Cerul, ce va coborî-ntr-o zi Uitând de rolul său, de pavăză-n lumină. Apleacă-ți gândul către eul

- continuare - ACTUL 4 Iubirea dintre Apollon și Cassandra, iubire împlinită, binecuvântată de zei, cu doi gemeni. Scena 4 Cassandra, Apollo, Priam, Hecuba, Apollon,

- continuare - ACTUL 4 Iubirea dintre Apollon și Cassandra, iubire împlinită, binecuvântată de zei, cu doi gemeni. Scena 3 Cassandra, Apollo, Priam, Hecuba, Apollon, Alcor, Hidra,

Divinul e divin acolo Sus Dar pământenii l-au furat Și au numit făpturi ce nu-s Decât un Petru și cu Pavel deodat`. Doi gemeni ce par a fi uitați de lume Deși de-i vezi, te lași vrăjit, pe

Amalgamul răzvrătit din mintea ta A mai parcurs o treaptă Și tot mai caută cărunta Rătăcitoarea armă dreaptă. Te lași purtată de minciună Din reproduceri descifrezi poeții Dar oare cât va mai