Poezie
Mi-e dor de tatăl meu deja
1 min lectură·
Mediu
Alene clipele coboară-n vale
În căutarea nordului firesc
Absorb pe-alocuri roua de din jale
Și caută să uit că-mbătrânesc.
Privesc în spate pe cel arbore
Și văd pe tatăl meu genealogic
Cum stă cuminte-n al său fagure
În așteptarea momentului, el spune logic.
Mi-e dor de tatăl meu deja
Aș vrea o clipă infinită
Să-mi dea răgazul de-a putea
Să fiu cu el de mână pe orbită.
Eu îs în putere, el e șubred
Și mă privește cu nesaț
Un ochi deja îi este umed
Și tremură stângaci din braț.
Ar vrea să spună multe poate
Dar deodată își întoarce
Privirea minții de la toate
Și-mi face semn...te las în pace...
Mi-e dor de tatăl meu deja
Aș vrea o clipă infinită
Să-mi dea răgazul de-a putea
Să fiu cu el de mână pe orbită.
002.321
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Stelian STANCU
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 135
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 24
- Actualizat
Cum sa citezi
Stelian STANCU. “Mi-e dor de tatăl meu deja.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stelian-stancu/poezie/14047257/mi-e-dor-de-tatal-meu-dejaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.