Stelian STANCU

Vă rog să „studiați” de la lista mea de Comentarii “Punct de vedere general” și din lista de poezii de la Atelier, poezia “Doamne iartă-i pe acei…”poeți””.

O poezie foarte reusita Domnule Profesor. Felicitari.

multumesc frumos.

Pentru a trăi stări similare, inclusiv cu puterea personificării, vă rog să vizitați lacul de la Calul Bălan, în spate la Pro TV, Studiourile Buftea.

Frustrările personale nu este corect a fi suportate de către alții. E bine ca fiecare dintre noi să avem simțul măsurii. Nu voi mai răspunde la nicio răutate, de acum în colo. Aștept sugestiile cititorilor de bună-credință și le mulțumesc anticipat. Ca în orice legitate, elementele aberante( a se vedea aceste răutăți emise neprovocat ) nu sunt luate în considerare. Acest lucru voi face și eu în continuare.
Despre ce vorbiți oameni buni? Cine vă cheamă în această zonă? Eu nu? Ocoliți-o, și căutați-vă gloria. Eu vă doresc mult succes!

Vă respect starea de a nu înțelege...unele texte....
Percepțiile literare, știm cu toții, sunt subiective. Deci, iar vă respect starea de neînțelegere.
Haideți să lăsăm timpul să cearnă...”neantul”....Până atunci, puteți evita elemente din viață pe care nu le înțelegeți....Și poate că nu aveți nicio vină....Poate nu ați avut aplecarea suficientă...sau timpul necesar....Cine știe?...

Mă bucură faptul că mi-ați citit poezia, dar nu am înțeles mesajul pe care ați vrut să-l transmiteți ... poate și din pricina faptului că pare ușor ... incoerent!?

Voi reda doar un citat din La Rochefoucauld, din “Maxime și reflecții”, reflecția 28: “…invidia este o nebunie furioasă, care nu poate suporta binele altora”.
Am mai spus-o și o repet: atunci când scrii cu sufletul, el nu minte, nu e invidios, nu are răutate; mintea fiind doar accesoriul care înnobilează creația…deci, scrieți cu sufletul……și citiți nu doar cu partea ascunsă a minții…care este invidia…

Stimate OM. Pornirile sufletești nu le poți opri cu mintea. Exploziile spirituale sunt de nestăvilit de deciziile raționalului. E bine să lăsăm sufletul să-și spună cuvântul. Am transmis gânduri, trăiri și nu am impus audiență, ci doar respect. Mulțumesc.