O buburuză stând pe-o stea

Poezia ta imi pare ca a adus eminescianul in spatiul urban, motiv pentru ca ma si te intreb: Buburuzul ce opinie avea? Cat priveste strict imaginile lirice, nu stiu care ti-a fost intentia, dar "se agata", "sa ma sufoce", "zat" trimit la un cadru subversiv, opus celui descris in toate cele prea multe cuvinte din jur. Un pic fortate versurile, cu unele lipsuri, dar in final citim si vedem ce vrem, chiar daca avem dreptate sau ne inselam. Buburuza e un personaj interesant, nestatornic prin aripile care le poseda, dar totusi ai reusit sa il transformi in personajul stabil care stie ce vrea si ce simte; Steaua rasfira ganduri, idei si in final spera - aici speranta sau actul de a spera tradeaza nelinistea si incertitudinea.
In final, am sa inchei cu o intrebare, tot retorica: cine doarme?

Mă bucură faptul că mi-ați citit poezia, dar nu am înțeles mesajul pe care ați vrut să-l transmiteți ... poate și din pricina faptului că pare ușor ... incoerent!?

Ok, sa-mi revizuiesc atitudinea si sa devin coerenta. Textul imi pare o parodie dupa Luceafarul eminescian sau daca vreti o regie lirica a aceleiasi povesti intr-un spatiu urban - buburuza cu ochi versi si steaua. Acele cuvinte puse de mine in ghilimele au fost astfel scrise intrucat intregesc, stiu ca ma repet, in opinia mea, aceasta impresie de parodiere daca ne raportam ca atitudinea luceafarului din poezia cu acelasi nume.
Buburuza e ca si Catalina - dispusa la amor, nestatornica (pentru ca gandesc si la Luceafar si la Catalin si in final ... ).
Versurile mi se par fortate pe ici pe colo.
Remarca ca vedem ce vrem am facut-o tocmai pentru ca eu am vazut in poezie o parodie, dar am anticipat ca pot gresi si interpreta prea hazliu un text care poate se vrea serios.
Si daca nu ma insel, autorul (nu neaparat dv.) dar versurile emana de la stea, nu de la buburuza - iar steaua mi se pare un pic ea insasi contradictorie, fie si pentru ca se gandeste la acea sufocare de dragoste sau la zat - ca semn al "mi-ar placea si mie dar ma navaleste groaza".
Iar pentru ca finalul Luceafarului a fost cel care a fost, am intrebat si eu cine doarme, pentru ca acolo visul lucid il traia Catalina sau imaginara conversatie dintre Eminescu si Veronica. In treacat fie spus istoria ne indica ca domnia sa, Eminescu, cam dormea pe el cand venea vorba de Veronica.
Sper ca am fost mai clara acum si sper sa nu fi suparat sensibilitatea lirica a domniei tale.
Alta data ma voi abtine de la comentat sau cel putin voi incerca sa fiu mai ingrijita in exprimare si sa nu mai presupun prea usor ca ma fac repede inteleasa.
Buna seara.