Stelian STANCU

Nu poți să ceri ce nu poți da, căci ești nedrept cu soarta ta Nu poți să crezi că cel ce-i păcătos, se-ndreaptă când tu ești un găunos Nu poți să spui: tu ai greșit, când anterior același lucru ai

Stările sunt pe cum le faci, acum mai dulci, acum mai vagi Dar ce poți cere când din stele, făr-a avea ceva din ele Tu vei primi ceea ce n-ai, dar nu-ți dorești nici chiar să dai Căci știi că

Aș vrea ca totul să-ntrevăd, atunci când cuget și nu văd Aș vrea ca viața să-mi releve, mai mult decât eu regăsesc în seve Pe care le-am primit și încă, la ușa inimii stau să străpungă. Cândva eu

Atunci când tu privești în ochii mei, vezi chiar mai mult decât spun ei Atunci când te reverși cu foc, spre al dorinței aprig loc Atunci când crezi că numai tu, mai poți dori ce altul nu Atunci și

Tristețea este pur umană, dar nu poți să nu ai o toană În care să uiți ceea ce e trist, să crezi în zâmbet optimist Să uiți de convenții și destin, de clipele profunde scufundate-n chin Să poți

E trist în suflet și în gând, azi au plecat cocorii Și plouă des și nu mărunt, iar eu îmi plâng fiorii. Nu poți să fii de prea departe, nu-i chip să fii nici de pe-aici În negura de libertate, tu

Clepsidra vieții Deși identice în forma lor, sunt total opuse în tot ce măsor De le privești de sus în jos, ele par una plină, iar cealaltă e interpretarea totului pe dos De le privești de jos

Urme pe nisip (Sens unic) Îmi umezesc pașii în apa mării, privirea ta exprimă clipa disperării Piciorul drept e mai înțelept și face primul semn pe nisipul incandescent Tu privești în urma