Stelian STANCU

Mi-am întors pașii dintr-un drum tare lung Și-am închis ochii, încercând să alung Tot ce-a fost trist, nepermis de trist și amar Doar într-un vis din al meu necuprins, mai apar Gânduri pe care

În noaptea-n care am visat că vei veni Stelele nopții la picioarele tale vor fi Și îți vor spune, că-n astă lume de tu vei vrea Unica iubire, ce-a rămas neînfricată este chiar în fața ta. Tu

Ai scris prea mult și chiar prea bine Te-ai depășit chiar și pe tine Ai scris cea mai întinsă epopee a lumii Mahabharata, stând la urma urmii Ai fost o impresionantă uzină de poezie Tot plină de

În trecut: Construcție cu rădăcină epocală, istorie ce e chiar milenară Ce-a fost gândită de Dedal, pentru al său rege Minos ce în dar I-a oferit bani mulți și chiar de toate, să înalțe în Cnossos

Dragostea vine când te pierzi din fire Când te fâstâcești, cu ochii tânjești Spre acel chip gingaș, ce-n vis doar îl lași Să fie cunună, mai peste o lună. Și de-ar fi să fii a mea, chip gingaș

Am fost pierdut în timp, ba uneori chiar și în spațiul universal Aveam nevoie de efort pentru a-mi găsi echilibrul, uneori chiar cel banal Priveam în sus dar vedeam jos, stânga mea parcă era

Iubirea e nemăsurată, atunci când dă năvală toată La cei ce se iubesc profund, când dragostea ea forma nud Sublimă și mereu la locul ei, e sentimentul faptei ce-i Făcută când ești nevinovat, când

În liniștea serii de vară, iubirea stă plutind pretutindeni afară Sufletul meu izbucnește în plăcere, trupul tău pal este învăluit în vrere. De mână stăm și însemnăm, nisipul mișcător îl

Vrei să te-ncrezi în mine? Vrei să fiu o parte din tine? Aș vrea, dar nu știu dacă, e bine să spui totul deodată. Vrei să te-ascunzi în stele? Vrei să privești adânc în ele? Aș vrea, dar nu știu

Bună dimineața nouă zi, ce o primesc în dar pesemne Pentru a fi mai bun și a-mi dori, o nouă viață alături de Tine. Căci fiecare zi e dată în dar, de El măritul tată Să o trăim precum e clipa,

Sufletul minții mele se află în mintea sufletului tău.

Se-aud clopoțeii în zare, zarva-i un alai de sărbătoare E petrecere mare pe Pământ, pe orice axă și pe orice loc fie doar sfânt. De orișiunde cântecele se agită, sunt o mireasmă ce ne tot

Mă simt acasă, dar sunt oare, mintea-mi aleargă în larga zare Timpul Acum e tot pierdut, prezentul e plin de viitor și de trecut Nu pot a trăi clipa, încă nu-s capabil a realiza că doar cândva Mă

E atmosferă de iarnă bogată în ceață, frig, dar nu și în zăpadă În aer stă să se prăvale, o atmosferă ba veselă, ba mai târziu de jale E ziua când cei ce sunt veseli și-mpliniți, mai adaugă o zi la

Simbol de aleasă trăire cerească, ce vine din nașterea din zona noastră pământească În ziua când la Bethlehem El s-a născut, prunc sfânt din Domnul și ceva mai mult Avea să ia toate păcatele cu El,

Gloria se obține prin merite individuale deosebite și nu în haită…

Deși zglobie și cu chef de viață, sunt unele momente ce le ai în față Pe care de-ai putea, le-ai evita, dar ele fac parte intrinsec din starea cea Se tot hrănește pic cu pic, din al amăgirilor

Când zilele se duc, adesea în amurg Te vei gândi oricum, ce poți să faci acum Când totul se tot strânge, e plin sacul cu sânge Ce l-am tot strâns din mine, când suferințele-s haine Și nu îți dau

Din desișul trist al nopții, peste deal de promoroacă Au venit ca să se-adape, gânduri ce au fost odată Spuse aici la gura sobii, cum era mai altădată Când feeria era simplu, trasă doar cu-n car

Zodiile conturează comportamentul uman, în timp ce educația îl desăvârșește.

Natura e adesea ciuntă, atunci când nu trebuie ea tot stă mută Iar când ai vrea să fie-n fine, oază de liniște, ca-n tine Ea deodat` își schimbă glasul, foșnind din tot, peste talazul Ce-i pus să

Acasă e cuvântul care, de vrei sau nu, îl spui agale Cu nostalgie și cu aplecare, acasă e oriunde orișicare Se simte ocrotit și apărat, de viața ce-i afară iad Iar când pătrunzi în locul care, îți