Poezie

Tristețea sufletului tău

Falsul sinelui pierdut

2 min lectură·23 decembrie 2013

Mediu

Deși zglobie și cu chef de viață, sunt unele momente ce le ai în față

Pe care de-ai putea, le-ai evita, dar ele fac parte intrinsec din starea cea

Se tot hrănește pic cu pic, din al amăgirilor ibric

Și-atunci când vasul tocmai este plin, te-apuc-un gând ce te îndeamnă lin

Spre nevăzutele cărări, mai ieri sperai că nu vor mai fi gări

În care să tot poposească tristețea, pe care ai primit-o când doar ea

A apărut de nicăieri și-acum mai vrea restul de ieri

Din porția de tristă amintire, pe care o purtai de multe zile

Cu tine, cu speranța că-ntr-o zi, eliberată de ea tu vei deveni.

Dar nu a fost să fie așa, azi suferi iar în partea ta

Deși se spune că este-n zadar, căci clipa Acum e importantă doar

Căci nici trecutul nu mai are rost, să îl trăiești acum când e pierdut anost

Și chiar și viitorul tu de vei gândi, va fi tot altfel, atunci când el se va înfăptui.

Așa că tu trăiește clipa cea prezentă și uită de trecut și viitor, cu tentă

Căci doar așa tu vei avea scăparea, de a trăi în tihnă și fără durerea

Acelui fals al sinelui ce nu-ți dă pace, când se scufundă în adânc și zace

Căci nu există de tu ai putea, un echilibru clipă de clipă a avea

Decât a trăi clipa Acum, nu în trecutul ce acum e scrum

Dar nici în viitorul ce va fi, atunci când îl vei ajunge din urmă într-o zi

Decât o adiere palidă de vânt, nici pe departe acel uragan pe care îl purtai în gând.

002.462

Stelian STANCU. “Tristețea sufletului tău.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stelian-stancu/poezie/14040745/tristetea-sufletului-tau

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.