Poezie
Umbră veche, umbră nouă
1 min lectură·
Mediu
Trecutul e dorit doar când
Viața apune-n viitor
Starea e doar de un bolând
Ce a uitat cuvintele de dor.
Totul e vechi și nou deodată
Părinte-fiu se hârjonesc
Nu mai e timp ca altădată
De sfatul dulce părintesc.
Tu ești o umbră veche, la apus
Ce norii negrii o revarsă
Căci umbra nouă, a răpus
Senzații de condescendență crasă.
Tot ce e vechi, e predestinat la nou
Cu greu se mai distinge unicatul
N-a mai rămas cerneală în stilou
Spre a povesti cu rost sau nu păcatul.
Nimic din ce a fost nu vrea să spună
Dacă pământul e mai mândru ca oricând
S-a mai pierdut o buburuză într-o dună
Dar ea așteaptă încă, ultimul cuvânt.
Tu ești o umbră veche, la apus
Ce norii negrii o revarsă
Căci umbra nouă, a răpus
Senzații de condescendență crasă.
002.328
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Stelian STANCU
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 138
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 24
- Actualizat
Cum sa citezi
Stelian STANCU. “Umbră veche, umbră nouă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stelian-stancu/poezie/14046092/umbra-veche-umbra-nouaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.