Poezie
Cuib de viespi umanoide
1 min lectură·
Mediu
Roiul uman e pregătit
În matca sa tot celulară
N-a mai rămas niciun smintit
Afară din ea cloaca milenară.
Se freamătă gânduri perverse
Tot ghemotocul e-n mișcare
N-au mai rămas decât mirese
Ce tot rostesc în gura mare:
Voi cuib de viespi umanoide
Ce suflet vă lipsește și mai mult
Lăsați eternitatea ce va prinde
Al nemuririi chip pierdut de lut.
N-a mai rămas niciun loc liber
La răscolirea plină de dezgust
În tot vacarmul viermuirii, Luther
A conceput și ultimul combust.
Tristețea omenirii e-n pudoare
Rar mai zărești speranța vie
În cuib de viespi nu crește nicio floare
Ea omenirea e pe punctul de a fi dilie.
Voi cuib de viespi umanoide
Ce suflet vă lipsește și mai mult
Lăsați eternitatea ce va prinde
Al nemuririi chip pierdut de lut.
003.591
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Stelian STANCU
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 131
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 24
- Actualizat
Cum sa citezi
Stelian STANCU. “Cuib de viespi umanoide.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stelian-stancu/poezie/14045983/cuib-de-viespi-umanoideComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.