o privesc. e atât de frumoasă ...
- miriam, nu-mi pot lua ochii de la tine!
se gândește puțin, își duce mânuțele la ochi și apoi mi le întinde:
- ia-i!
\"După ce m-am luptat să le car până aici, constat ca nu mă ajută cu absolut nimic în criza de tată prin care trec. Mai bine aduceam leuștean, cimbru și vegeta, articole care lipsesc cu desăvârșire
obsecratie, obsecratii,s.f. - figura retorica prin care oratorul implora ajutorul zeilor sau al oamenilor- din fr.obsecration, lat.obsecratio,-onis
oda, ode, s.f. - Specie a poeziei lirice
rotesc rochie de seară pe umerii goi exuberanța negrului tocuri atonice să sparga fluturii pădurilor văduvite lemnul rotundelor socluri palme spasmodice șold / la bailarína se muere bailando /
nimeni nu cunoaste mai bine pasarea ca ramul
si cand aceasta se desprinde in zbor
el isi picteaza trupul in culori
si se viseaza privighetoare,
cu aripi crescute peste tot si cantand
iar atunci
între noi îngenunchează mările
ruga e doar o tăcere mai albă
în care urc să aprind orizontul
dimineața când stelele se întorc obosite în oameni
nu mă căuta între cuvintele-acelea de noapte
eu
Un porumbel iesi in strada sa protesteze
si, cum logic e in acest tip de situatii
termina protestul ud, ciomagit si necompatimit.
Porumbelul insa nu se descuraja
ba mai inversunat, dupa o
îți mângâiam a șaptea-ngenunchere ca o mamă născută din tine toamnă cu sâni asimetrici precum vârstele tale nesupte mortifiant destin al culorii apogiatură a nopții în care explozia de stele va umple
soarele venea măturând dimineți
se retrageau între riduri prostituate cu ochi singulari
sentimente materne umpleau de grădinițe orașul
în care ne trezeam uneori împușcați sângerând pe hârtie
ne
descoperire
mami, știai că biscuiții au înăuntru pâine?!
*
meserie
miriam, ce ți-ar plăcea sa fii când vei fi mare?
când o sa fiu mare?
să mă gândesc... să mă gândeeesc...
mi-ar plăcea să
naturalism, s.n. - 1. Curent sau tendinta in arta si literatura, care se caracterizeaza prin observarea riguroasa a faptelor din realitatea obiectiva, prin redarea lor fidela, prin preferinta pentru
se desprindeau în cercuri tot mai largi
luminile noastre sonore
din îndepartare veneau despletite femei siderale
cu păr lung foșnitor
se mulau printre noi însingurarile stelelor
abia mai
am asteptat
din toamne desprindeam frunze
mă întristam printre arborii grei
și-am încercat
sevă în trupul lor pustiu
să plâng să râd
să știu
să te nasc
pe ramul înalt
mugur aprins
dar
vine peste mine o viață cu aripi scurte
mă aruncă într-un oraș de plastic
cu zile înguste
cu verbe abrupte
îmi curmă drumul
mă întoarce în niște oameni strâmți
ei nu mă cunosc
ei nu au
poate va fi o scrisoare cu mine
albă
o ipostază angelică
alta
din urmă
din care va ninge pe drum
ca-ntr-un sfarsit de poveste
înghițind în tăcere
infernalul tău cer
poate va fi o
seara, miriam îmi arată luna
mami, uite o lună
e aceeasi lună in fiecare seară, îi spun
e o singură lună
păi , mami, nu e una singură
pentucă ieli era așa como una pelota, redonda, redonda
si acum e
macámă, macame, s.f. - gen literar arab, in care versurile alterneaza cu proza ritmata - din germ. Makame
macaronic,-a, macaronici, -ce, adj. - (despre versuri, poezii, stil. etc.) care parodiaza
era o frumusețe de vară
o ascultam lipită de aer prin urechea galbenă a unei seri înspumate
venea cu greieri, mă umplea cald
mă arginta cu argintul porumbilor
cu foșnetul lor aproape
daca te pierzi in padurea cuvintelor
imagineaza-ti un poem pe care sa-l iubesti
si spune-l cu voce tare
cuvintele ne duc de mana
imi striga Dumnezeu
incepand de la stele pana la pedale
cand o
1.
O, iubita mea, te astept de la inceputul lumii,
Iarta-ma ca vin la intalnire
Travestit in dentist.
Dar astazi iti voi scoate nervii,
Nervii tai de fecioara
Arsa pe rug.
apoi ma voi
îți vorbeam despre o simplitate a zeilor
un fel de dimineți de struguri în care timpul
rămâne pitic desculț de pretenții
o întârziată lumină pe ochii nopților
te luam de mâna cea fără de
între alb și negru
marea rămânea doar o apă sărată
tu despicai oglinzi
eu zamisleam sub ape tăcerea luminii
ce frig ce frig e-n această poveste
cu gesturi tranșante
și dacă
și dac-aș
tara mea dadea intr-o alta tara, adica a nu se intelege decat ca mai avea printre atatea ferestre de obicei sparte si o usa , o usa cu clanta, normal, care se deschidea exact ca o usa cu clanta, pui