spoT

cum ar spune alex stefanescu, un tecst poetic nu e poezie, ba mai mult e un tecst inutil fiindca arata ratarea poeziei.

in tecstul tau faci exact acelasi lucru, ratezi poezia fiindca te lungesti inutil. uite poezia

toate mișcările descompuse pînă la intenție
mai departe
pînă la primul impuls din
terminațiile nervoase
pe umeri în sus
mii de reacții la suprafața pielii
mai departe
palmele transpirate pe balustradă
culoarul
ca un neon fluoresent între ea și retină
mai departe
lumina în tramvaiul acesta
plesnind în pete și zoaie pe geamuri
mirosul
numai o clipă senzația că știi ce urmează
mai departe

un moment de liniște adevărată

ai și nu ai dreptate. e drept că tu vezi interesant textul ăsta. numai că țin să îți spun faptul că, în forma propusă de tine, el nu transmite nici pe departe la fel de multe ca în forma inițială. se poate să fie cazul să mai tund dar nu așa și nu în unghiul ăsta :)

sd

se distanțează, se distanțează. se uită în urmă și vede mormanele de jucării aruncate. :D am schimbat titlul.

mulțumesc frumos.

sd

ca poti lasa asa, daca asta a fost descompunerea discursului poetic pe cromatica afectiva care sa redea absentei corp si corpului absenta, chiar di prin sprijinire pe realitati concrete sau prin alegerea obiectelor sau constructelor poetice care sa vina in contrast (cioburi, masti, sine, zoaie) cu realitatea traita, dorul.
mie nu mi-a sunat bine acel plesnind in cioburi de plastic, ca formulare. ca spargerea tramvaiului numit dorinta/sau a iluziei poate fi aici vizualizata.
ela

Sorin,
dincolo de aprinse controverse, textul are ampilitudine si deschidere. poate mai lucreyi la constructie.

n.b.toate mișcările descompuse
pînă în spatele vocii

absența ta este

corpul meu

lipsă

mă faci să mă simt ușor transparent, ela. e oficial! nu există un om care să citească mai cu atenție ce scriu. mulțumesc mult de tot.

sd

mi-a plăcut mult...aici lumina se des/compune în culoare...

\"absența ta este

corpul meu

lipsă\"

înalt finalul!...îl iau cu mine si plec...

des pot s-o rindui în cuvinte poezia
dar nu ca tine căci

„mișcările-mi sunt descompuse
pînă în spatele vocii”

Mi-ar plăcea să mă viziteze și pe mine din cînd în cînd muzele. Că s-au așezat la tine și nu se mai dau duse.

Doru Emanuel

ioana, ia ce vrei tu. nu pleca. mai zăbovește. nu-i bai.

doru, nu dispera. mîine e prima zi din restul vieții tale... știi tu. :P important e să te simți bine.

sd

asa, ca sa inlocuiesc hmmm-ul meu offtopic (e distractiv), oricum mult mai pe subiect, literar vorbind, evident, decat unele comentarii simpatice de aici, zic:

1) strofa I curge bine. ti-ai format un exercitiu bun, aproape discursiv. nu plictisesti, nu exagerezi, esti la obiect, avand in dotare o camera nu neaparat profesionista de luat vederi, dar cu niste lentile cel putin exceptionale. ai fi un regizor bun, cu siguranta, dar nu-i pasiunea ta, e o alta branza.

2) \"absenta ta este corpul meu lipsa\" tine de o sensibilitate pe care am observat ca ai tot incercat s-o ascunzi in ultimul timp in texte. sau nu... ai incercat s-o formulezi foarte pompos, asta-i parerea mea, cu multe multe explicatii inutile. aici insa e o formulare concisa a unui sentiment, definirea lui poetica. asta e poezia.

in concluzie, asta e poezie.

mai trec, amice :D