aici

auzi, vezi, simți și visezi.
apoi, când dai drumul imaginației, te preschimbi
în critic.

și este interpusă între cititor și autor o grilă.
o grilă traducătoare.
o grilă traducătoare pentru trăirea autentică.
pentru sentimente.
pentru emoție pură.

este oarecum simplist textul tau dar în același timp destul de complicat...colentina, o trăire care lasă urmări... lași bucureștiul să-ți fie muză, reușești să transformi bucureștiul în muză

cu stimă, eNz.

\"nu e nimeni în picioare pe colentina
mașinile stîlpii toate tramvaiele cedează\",
ce fragment, ce fragment... m-a cutremurat.
Poemul e, in totalitate, emotionant.
Ma gandesc ca poate... ar trebui revazut titlul (?).

mes amities,

bine scrisă, lejer, limbaj simplu încărcătură maximă. Paradoxul acela freudian parcă îl arată pe prieten ca făcînd parte din tine. Pierderea lui, pierderea normalității acelei nopți. Se citește bine și lasă un sentiment puternic.
LIM.

pentru mine este seara în care mi-am pierdut prietena, în spiritul aceluiași \"paradox freudian\", smulgînd nici nu mai știu ce și cât din mine.
doar locația diferă.
este incredibil cum uneori soarta ne este scrisă de alte mâini.
și tot altele știu să aline, la fel, scriind. fără să prindă de veste.

poemul tău este autentic și intens prin ce transmite.
o încremenire a durerii într-o gestică dură.
un stop-cadru necruțător până la ultimul detaliu.

ps. la ce am citit aici în ultimele două ore, chiar cred că ceva se armonizează.
undeva acolo..

ca sa zic asa, nu ca ti-as fi dorit.

titlul e \"acrosant\", probabil tocmai atunci cand te-ai gandit cel mai putin la el.

Me like.