Poezie
roșu
spoT
1 min lectură·
Mediu
18 august 1991
bunica mea cumpăra halate
și mărgele dintr-o consignație de la obor cînd
inima ei a încetat să bată ochii reci ai bunicii
încă fixau o pereche de ciorapi lycra pe stradă
oamenii toți mutau sacoșele pe partea stîngă
răsuflarea rece a comunismului le ridica părul pe ceafă
maică-mea zîmbea tîmp
la gîndul că mă nasc
liberă
068
0
e aici scenariul unor planuri concentrate într-o voce
- a exact ce trăim cu toții
și anume banalul
în acest banal se sprijină cele mai sincere trăiri sentimente și
până la reproducerea lor e nevoie de un substrat de simțiri
dar nu ca spațiu - acela în care întreg poemul s-ar putea desfășura
ci ca atașament provizoriu la ceea ce există cu adevărat
mi-a plăcut căci nu e nimic deformat
sau ceva care ar putea părea plăsmuit
de fapt singura notă individuală pe care un autor ar trebui să i-o dea unui text este realitatea
starea reală a tuturor lucrurilor din exterior și interior