ciocolată fierbinte pentru longevivă

mi-a placut Silvia, mi-a vorbit poezia asta, acum o sa mai iau o gura de cafea si ma straduiesc sa invat sa cer mai mult.

vezi ca ai niste typos:)

La inceput nu am inteles titlu, dar curgerea textului i-a dat logica. Cred ca in primul vers mergea ne-am plimbat, fara impreuna. O inramare dureroasa de umbre. Placut.

Un poem care m-a surprins plăcut. Rețin în mod special următoarele pasaje:

\"uneori mă gândesc să îți pun umbra în rame de brad
pentru că uite cum se adună lucruri și lucruri
în jurul meu
pentru că există prieteni kitsch
oameni kitsch
timpuri kitsch
iubire kitsch
și umbre valoroase
dureros de valoroase\"

\"la pro tv o longevivă roagă să fie eutanasiată
spune că are și aprobarea celor dragi
înrămați
așa cum i-a prins viața
pe toți pereții albi ai camerei sale\"

Cu stimă și prietenie,
Bot Eugen

Dana, Emil, Eugen va multumesc de trecere si ca nu ati tacut. Va citesc si eu.

unii fac din kitsch o artă. dar chiar trebuie să știi să faci asta. să fii artistul care trece peste pragul derizoriului. și chiar dacă viața e un kitsch astăzi, există oameni care o trăiesc așa, se poate și muri așa, într-un sicriu kisch, într-un cavou kitsch. și poemul acesta nu doar despre asta vorbește, ci despre dreptul la a renunța la toate. un text în care etica este mai presus de orice artificial. și în care durerea pare o \"ciocolată fierbinte\", un fel de a lua viața ca pe o cireașă amară. chiar și pasajul cu spălatul pe dinți, la care pe moment am mustăcit, își are sensul. dă sens, adică, și gesturilor banale, reflexe, pe care le facem pentru a uita. a ne detașa. un text ca acesta nu ne dă bate pe umăr, ci ne dă un pumn în spate. să ne trezească și să ne uităm bine la umbrele noastre valoroase. sperând să avem aprobarea dragilor noștri, pentru ce ochi închidem când închidem.
ela

E un text atat de adanc, in care oriunde ai fugi, oricum te-ai intoarce, te vezi in lumina realitatii.
Pana la urma, dupa toti o sa ramana un tablou inramat pe perete...
Cu multa stima si deosebita placere a lecturii.

se pare că
toate formele de existență iși povestesc cerul...
chiar și cele bolnave
uneori...

un text bine scris!...și o recomandare...pe măsură...

E ca si cum lucrurile frumoase se inrameaza in kitch, pentru ca este ceea ce ramane in exterior. Un text care in cuvinte simple exprima profund, si prin care eu inteleg poezia. Si pentru ca are si melodicitate (partea cu \"kitch\" e ca un fel de refren, asa imi pare inserat/rezonat). Iar finalul e de exceptie.

mă duce cu gândul la poetul american Charles Simic.

\"VORBIRE DE SEARÃ

tot ce n-ai înțele vreodată
te-a făcut ce ești acum. străinii
pe care i-ai suprins pe stradă
privindu-te. erau ei, poate, atotvăzătorii,
iluminații? ei știau ce tu nu știai
și te lăsau tulburat ca de un vis straniu.

nici măcar lumina nu rămânea aceeași.
de unde venea lucirea aceea densă?
și mireasma, ca și când ființele de basm
erau crescute și hrănite cu căpițe de fân
pe acoperișurile risipite-ntre norii înserați.

n-ai înțeles nimic pâna-acuma!
ai iubit îmbulzeala de la sfârșitul zilei
ce ți-a adus atâtea enigme.
era mereu cineva pe care trebuia să-l întâmpini
dar care nu te așteptase, cine știe de ce.
sau te-așteptase, dar, prietene, nu aici.

trebuia să fi trecut strada
și să te iei după femeia desigur nebună
cu șuvița ei de păr roșu ca sângele
fluturând în cer ca un țipăt.\"

Charles Simic, Cartea zeilor și a diavolilor, ed paralela 45.

asta doar la nivel de mediu poetic, de ton, cu toate că poemul tău pare mult mai rafinat pe gen. nu as ști cum să-i spun. ramele alea fac diferența. viața în poze clipă de clipă.

eleganța se subânțelege prin simplitate.
un text care se simte.
cuvintele curg precum lăptișorul în ciocul vrăbiuțelor.
se vede cu câtă ușurință ați potrivit cuvintele, îmi place la nebunie când un text nu este scris forțat.

va multumesc de pareri, de timpul vostru. v-am ascultat reflectiile cu mult interes, ca intotdeauna.

(sa stiti ca...dupa ce m-am povestit, am vrut sa mai adaug ceva, sa refac: sa accentuez, cumva, in final, ca albul peretilor e un alb de culoarea oaselor. am facut, chiar, si niste investigatii, in acest sens. am renuntat, insa: mi-a parut ca ar fi in plus accentul respectiv la suprafata.)

George, m-a emotionat interventia ta cu poezia lui Charles Simic. multumesc aparte.

Din păcate, există și lucruri mult mai concrete, cum ar fi poezia kitsch, de care e plină lumea forumurilor literare de pe web sau din spațiile reale. Veacu acesta turbulent produce din ce în ce mai mulți oameni gata să -și pună sufletul în vitrină pentru a se defula. Dar asta nu este literatură, ci cură de autoterapie. În aceeași manieră, după defulare, se leagă amiciții și grupuri literare de presiune. Ceea ce este un fenomen sociologic de agregare socială prin grafomanie, este confundat de către autorii implicați cu literatura, și apoi cu prestigiul, mai apoi cu axiologia.
Stimată Silvia Caloianu, textul este slab. Înstelat și patetic. Kitsch, prin confuzia pe care o cultivă, între valoare estetică și comunicare empatică. Poezia nu coagulează, după enumerarea unor datum-uri cu valoare de judecăți critice la adresa civilizației actuale. E ca și cum un cabalist a tot suflat asupra cuvintelor, a suflat și a tot suflat, însă ele tot nu s-au însuflețit, nici după a mia resuscitare.
Știți unde greșiți? Poezia este o chestie de 1. dozaj, 2. proiecție și 3. de originalitate. La dvs. edificiul cade după primele câteva cuvinte, încă de la început, prin repetiția deranjantă și absolut inapropriată: \"cu mulți lilieci
mulți
mulți\"...Ei bine, liliecii ăștia, mulți, mulți, devin pentru textul de față și pentru posibilele lui coduri estetice un fel de pitici pe creier. Repetiția induce în text, precum liantul greșit ales sau greșit dozat într-un mortar, capacitatea lui de a fi casabil și de a compromite întregul edificiu. Ceea ce, de altfel, o și face cu succes. Căci ceea ce clădiți dvs. mai departe se dovedește a fi o sumă de acte ratate. Citind acest poem, dis de dimineață, am mai parcurs și alte proiecte scriitoricești ale dvs. Acum vă descopăr și constat și gloriolatria ce însoțește trecerea dvs. prin literatura zilei.
Datul cu steaua și datul în stele nu pot ajuta cu nimic, din păcate, în creșterea valorii literare a poeziei. E un spleen bovaric, la final, o desincronizare organică, un mesaj atât de kitsch pentru vremurile noastre cu multiple frustrări, multe, multe...

Multumesc de valoroasa exegeza. Dupa cum vedeti, subsolul textelor mele (spre deosebire...) este deschis oricarui trecator.

este un poem frumos. mai înainte m-am deranjat și eu să bat cuie ruginite și zău că trebuia să le îndrept, sau să le arunc. poemul tău e din viață, iar literatura adevărată de aici pornește. relaxează-te, știi, de la o vârstă unii oameni beau prea multă cafea dimineața:) îmi place mult titlul.
gând bun,
paul

o poezie din care se puteau face doua poezii, mi-a placut ca ai stiut sa te opresti la timp si n-ai batut campii in jurul unei idei.

poemul de dragoste iese in evidenta tocmai prin acele contraste si kitschuri.

totusi versurile care ma atrag mai mult sunt si cele sensibile, dpmdv:

uneori mă gândesc să îți pun umbra în rame de brad
pentru că uite cum se adună lucruri și lucruri
în jurul meu

numai de bine

Foarte mult imi plac poeziile d-voastra, citesc pana si comentariile desi nu stau prea bine cu timpul. Imi plac nespus trairile acestea si da... si eu defulez pe Internet... ma bucur ca n-am nevoie de exorcizare ))).