A trebuit sã vinã iubirea
peste noi
şi sã dea buzna,
sã putem observa cât de imperfecţi suntem.
Sã ne bântuie toate castelele construite cu grijã,
dupã ce ne refugiasem strategic,
în turnuri,
Despãrţim 2 inimi contopite
într-una,
Ca şi când ar fi aliniate
într-un rând.
Nu vedem cum sângereazã
înãuntru,
dupã ce au fost smulse.
Hemoragii ascunse,
care devin tumorale
în timp.
Citind în noapte
te aşteptam, dragule...
zile pe rând,
pânã s-au fãcut apoi ani,
ce s-au rostogolit rotunzi,
unul dupã altul.
Te visam, dragule
în fiecare primãvarã
şi mai ales vara de ziua
Fiecare femeie poartã o etichetã,
prin lume.
Unele purtãm o grãmadã,
atașate de noi, ca o rochie lungã cu trenã.
Unii vin, mai pun câte una,
alții doar le citesc și apoi pleacã.
Îmi sunt
Acum am vârsta la care,
Iubirea se povestește
celor care vor să afle
...cum este...
A fost odată, ca niciodată...
un început cu gust de pătrățel de ciocolată,
ascuns în taină
pentru o
E ciudat că am învățat
atât de multe lucruri,
din puținele întâlniri cu tine,
Ca și cum mi-ați fi fost îngeri.
E ciudat că am învățat,
în acea mare plină de durere,
covârșitoare,
Aș opri timpul în loc,
dar nu în punctul acela de panică,
buimac înșelător.
Din curgerea lui l-aș opri,
acolo unde începe etern
în spațiul infailibilei iubiri.
Nimeni nu a știut,
fiindcă nu mi-a curs nici o lacrimă,
nu am fost tristă,
nici măcar nu am plâns copilul bătut,
ascuns de alții, în mine... vreodată.
Doar tu ai privit cam nebun,
prea senin și
Am crezut că o să doară
să mă simt o frunză în vânt,
n-am știut cum mângâie
adierea obrajii,
cum e soarele ce alunecă
vesel în păr,
Cum trec anotimpurile
să plouă, să ningă
și primăvara te
Sunt o târfă,
care îți hârțuie emoțiile,
genul acela subtil
care te împinge
să te strecori tiptil,
nu pentru a o prinde
asupra vreunui fapt greșit,
ci însetat fiind,
la furat
Când eram mică credeam că matematica
e Steaua mea polară,
Că faptele bune se adună cu faptele rele
care au semnul minus, iar rezultatul
va fi cercetat de semn, față de 0.
Când am crescut am
În tăcerea nopții înfloresc narcisele
cu sunete efemere,
Prin răcoarea dimineții prind aripi visele
din șoaptele tale.
Zorii zilelor mă dureau,
când abia trezită simțeam
tandru cum mă
La mine vine cu salvarea,
îmi revin sub amenințarea
irevocabilei destinații
Te vreau !
Sunt prea tânără pentru un infarct
și vând o bucată din ea,
pentru a continua
în tăcere casa,
numai a
Mi-aduc aminte
când i-am dat la o parte
pe cei,
Prietenii tăi
mă asigurau să stau
liniștită.
Nu, eu vreau sa știu
if he is OK.
Mi-am adus aminte
de cei,
Prietenii mei,
care mă
Sunt atât de bună,
la produs bani,
la calcule nesfârșite,
inginerii financiare
de supraviețuire,
Dar nu ACUM !
Nu, nu acum,
nu mă pune te rog,
Eu care n-am cerșit milă niciodată, te implor
Nu știi
ce mult te doream,
ce tare așteptam,
Pe când erai plecat
la război…
cel sentimental,
cel rațional,
să îmi aduci ofrande, să capeți onoruri,
...
Vajnic te luptai să mă cucerești
Demonii mei sunt atât de tăcuți,
ca niște statui grave din piatră,
Imense, apăsătoare.
N-au scos nici un cuvânt până acum,
Mă Ignoră.
Câteodată le pândesc din lumină
umbrele,
poate... le
Nu mai mi-aduc aminte nimic
…din întâmplările trăite.
Am uitat cuvintele toate
și privirile și săruturile minunate
și confuziile cu regretele,
dorințele… și visele chiar... daa !!
nu mai e
Adevărul circulă liber prin oraș,
merge pe sens interzis, traversează pe roșu,
pășește pe lângă, neobservat,
când amintirile s-au prea depărtat.
Face grimase dacă ii faci umbră,
iar realitatea
Mă trag sentimentele de mâini,
legănându-mă
la stânga, la dreapta,
ca iele nebune, zălude…
Cânta un fluier dulce,
se înveselesc ușor,
privim un strop miere,
ce se dilată rotund, în
Iubitul meu ronțăie caramele,
își umple ziua gura cu ele,
noaptea îmi deseneaza flori pe mătase,
crâmpeie de gânduri, în suflet rămase.
Îmi dăruie tandru origami de hârtie,
mâine îmi scrie un
Vor fi îngropate
încercări netoate,
bucăți creponate,
un strop fericire
ce nu dă știre,
’nainte să mire.
Lacrimi înecate,
zaruri aruncate,
bucurii prospere
în luna de miere.
Vorbe fără
LO