Odatã cu vântul
A trebuit sã vinã iubirea peste noi şi sã dea buzna, sã putem observa cât de imperfecţi suntem. Sã ne bântuie toate castelele construite cu grijã, dupã ce ne refugiasem strategic, în turnuri,
LOLivia OpranCei care ne vor numai binele
Despãrţim 2 inimi contopite într-una, Ca şi când ar fi aliniate într-un rând. Nu vedem cum sângereazã înãuntru, dupã ce au fost smulse. Hemoragii ascunse, care devin tumorale în timp.
LOLivia OpranPereche
Citind în noapte te aşteptam, dragule... zile pe rând, pânã s-au fãcut apoi ani, ce s-au rostogolit rotunzi, unul dupã altul. Te visam, dragule în fiecare primãvarã şi mai ales vara de ziua
LOLivia OpranEu, Femeia
Fiecare femeie poartã o etichetã, prin lume. Unele purtãm o grãmadã, atașate de noi, ca o rochie lungã cu trenã. Unii vin, mai pun câte una, alții doar le citesc și apoi pleacã. Îmi sunt
LOLivia OpranÎnceputul iubirii
Acum am vârsta la care, Iubirea se povestește celor care vor să afle ...cum este... A fost odată, ca niciodată... un început cu gust de pătrățel de ciocolată, ascuns în taină pentru o
LOLivia OpranMirare
E ciudat că am învățat atât de multe lucruri, din puținele întâlniri cu tine, Ca și cum mi-ați fi fost îngeri. E ciudat că am învățat, în acea mare plină de durere, covârșitoare,
LOLivia OpranPunct de timp
Aș opri timpul în loc, dar nu în punctul acela de panică, buimac înșelător. Din curgerea lui l-aș opri, acolo unde începe etern în spațiul infailibilei iubiri.
LOLivia OpranAlb pe negru
Nimeni nu a știut, fiindcă nu mi-a curs nici o lacrimă, nu am fost tristă, nici măcar nu am plâns copilul bătut, ascuns de alții, în mine... vreodată. Doar tu ai privit cam nebun, prea senin și
LOLivia OpranAm crezut
Am crezut că o să doară să mă simt o frunză în vânt, n-am știut cum mângâie adierea obrajii, cum e soarele ce alunecă vesel în păr, Cum trec anotimpurile să plouă, să ningă și primăvara te
LOLivia OpranCine sunt
Sunt o târfă, care îți hârțuie emoțiile, genul acela subtil care te împinge să te strecori tiptil, nu pentru a o prinde asupra vreunui fapt greșit, ci însetat fiind, la furat
LOLivia OpranSteaua Polară
Când eram mică credeam că matematica e Steaua mea polară, Că faptele bune se adună cu faptele rele care au semnul minus, iar rezultatul va fi cercetat de semn, față de 0. Când am crescut am
LOLivia OpranZori de zi
În tăcerea nopții înfloresc narcisele cu sunete efemere, Prin răcoarea dimineții prind aripi visele din șoaptele tale. Zorii zilelor mă dureau, când abia trezită simțeam tandru cum mă
LOLivia OpranObsesia
La mine vine cu salvarea, îmi revin sub amenințarea irevocabilei destinații Te vreau ! Sunt prea tânără pentru un infarct și vând o bucată din ea, pentru a continua în tăcere casa, numai a
LOLivia OpranSentimente disperate
Sunt atât de bună, la produs bani, la calcule nesfârșite, inginerii financiare de supraviețuire, Dar nu ACUM ! Nu, nu acum, nu mă pune te rog, Eu care n-am cerșit milă niciodată, te implor
LOLivia OpranNu știi
Nu știi ce mult te doream, ce tare așteptam, Pe când erai plecat la război… cel sentimental, cel rațional, să îmi aduci ofrande, să capeți onoruri, ... Vajnic te luptai să mă cucerești
LOLivia OpranStrategie
Demonii mei sunt atât de tăcuți, ca niște statui grave din piatră, Imense, apăsătoare. N-au scos nici un cuvânt până acum, Mă Ignoră. Câteodată le pândesc din lumină umbrele, poate... le
LOLivia OpranAcum
Nu mai mi-aduc aminte nimic …din întâmplările trăite. Am uitat cuvintele toate și privirile și săruturile minunate și confuziile cu regretele, dorințele… și visele chiar... daa !! nu mai e
LOLivia OpranHoinareală
Adevărul circulă liber prin oraș, merge pe sens interzis, traversează pe roșu, pășește pe lângă, neobservat, când amintirile s-au prea depărtat. Face grimase dacă ii faci umbră, iar realitatea
LOLivia OpranIluzie optică
Mă trag sentimentele de mâini, legănându-mă la stânga, la dreapta, ca iele nebune, zălude… Cânta un fluier dulce, se înveselesc ușor, privim un strop miere, ce se dilată rotund, în
LOLivia OpranCrâmpei
Iubitul meu ronțăie caramele, își umple ziua gura cu ele, noaptea îmi deseneaza flori pe mătase, crâmpeie de gânduri, în suflet rămase. Îmi dăruie tandru origami de hârtie, mâine îmi scrie un
LOLivia OpranTestament
Vor fi îngropate încercări netoate, bucăți creponate, un strop fericire ce nu dă știre, ’nainte să mire. Lacrimi înecate, zaruri aruncate, bucurii prospere în luna de miere. Vorbe fără
LOLivia OpranDestin
N-am furat femeia altui bărbat, în chip neobrăzat, cu tine deodat’, dar am sărutat tandre mângâieri, muguri efemeri și am alergat ’n noapte adieri, urme de căderi pe coji de dureri. Doar
LOLivia OpranNimeni altul
Ah, doamne cum mă răsfeți, Mă invadezi cu pufuleți. Zboară în aer impulsuri sumare, intră în urechi viori virtuale, Mi-alunecă-n ochi miile de amintiri, ca păpădiile. Și încă o dată, ca
LOLivia OpranRugăminte
Nu mai aruncați cu pietre în sus, poate vor cădea toate în același loc, sfârșind o existență surplus, ce doar senzorial contaminează, în viitor tangențială cu forme, ce încă mai contează.
LOLivia OpranArgumente
Îl înjur o dată, adânc, în gând… de mamă, de tată, de toți strămoșii care l-au născut, să-i pot săruta decantat, un început. Nu m-ar surprinde precar, din furii sfârșitul lumii, sm să răspund
LOLivia OpranTentație
Sa mă arunc îmi ceri, în Sufletul tău ca marea, Poate că aș pluti în sarea Dulce acrișoară, dar valurile M-ar duce departe, unde nu arde Nimic pământesc.
LOLivia Opran