Poezie

Argumente

1 min lectură·10 februarie 2009

Mediu

Îl înjur o dată, adânc,

în gând…

de mamă, de tată, de toți strămoșii care l-au născut,

să-i pot săruta decantat, un început.

Nu m-ar surprinde precar, din furii

sfârșitul lumii,

sm să răspund mincinoasă: eu n-am greșit,

am preaiubit.

Tu poți judeca, mă întreb oare, ce ai izgonit,

ai rătăcit,

unul de altul, aruncați pe frecvențe stinghere,

în diverse unghere,

de vârstă, de piele… de avere ?

Alergăm continuu să cercetam, să încercăm,

accidental să găsim,

incremental numai, iubim.

Ne plânge cu lacrimi mari neputința,

conștiința,

compensăm doar când ne atingem ființa,

prin oglinda care-i înhață,

oblic prin față,

Luminii esența.

002.033

Livia Opran. “Argumente.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/livia-opran/poezie/1822696/argumente

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.