Livia Opran

Fiecare femeie poartã o etichetã, prin lume. Unele purtãm o grãmadã, atașate de noi, ca o rochie lungã cu trenã. Unii vin, mai pun câte una, alții doar le citesc și apoi pleacã. Îmi sunt

Am facut dragoste cu Mos Craciun... Asa cred, fiindca eram uda toata si foarte fericita cand am deschis ochii.

A trebuit sã vinã iubirea peste noi şi sã dea buzna, sã putem observa cât de imperfecţi suntem. Sã ne bântuie toate castelele construite cu grijã, dupã ce ne refugiasem strategic, în turnuri,

Nu știi ce mult te doream, ce tare așteptam, Pe când erai plecat la război… cel sentimental, cel rațional, să îmi aduci ofrande, să capeți onoruri, ... Vajnic te luptai să mă cucerești

Mă trag sentimentele de mâini, legănându-mă la stânga, la dreapta, ca iele nebune, zălude… Cânta un fluier dulce, se înveselesc ușor, privim un strop miere, ce se dilată rotund, în

Nimeni nu a știut, fiindcă nu mi-a curs nici o lacrimă, nu am fost tristă, nici măcar nu am plâns copilul bătut, ascuns de alții, în mine... vreodată. Doar tu ai privit cam nebun, prea senin și

Despãrţim 2 inimi contopite într-una, Ca şi când ar fi aliniate într-un rând. Nu vedem cum sângereazã înãuntru, dupã ce au fost smulse. Hemoragii ascunse, care devin tumorale în timp.

Sunt o târfă, care îți hârțuie emoțiile, genul acela subtil care te împinge să te strecori tiptil, nu pentru a o prinde asupra vreunui fapt greșit, ci însetat fiind, la furat

În tăcerea nopții înfloresc narcisele cu sunete efemere, Prin răcoarea dimineții prind aripi visele din șoaptele tale. Zorii zilelor mă dureau, când abia trezită simțeam tandru cum mă

Ah, doamne cum mă răsfeți, Mă invadezi cu pufuleți. Zboară în aer impulsuri sumare, intră în urechi viori virtuale, Mi-alunecă-n ochi miile de amintiri, ca păpădiile. Și încă o dată, ca

Când eram mică credeam că matematica e Steaua mea polară, Că faptele bune se adună cu faptele rele care au semnul minus, iar rezultatul va fi cercetat de semn, față de 0. Când am crescut am

Sunt atât de bună, la produs bani, la calcule nesfârșite, inginerii financiare de supraviețuire, Dar nu ACUM ! Nu, nu acum, nu mă pune te rog, Eu care n-am cerșit milă niciodată, te implor

Am crezut că o să doară să mă simt o frunză în vânt, n-am știut cum mângâie adierea obrajii, cum e soarele ce alunecă vesel în păr, Cum trec anotimpurile să plouă, să ningă și primăvara te

Aș opri timpul în loc, dar nu în punctul acela de panică, buimac înșelător. Din curgerea lui l-aș opri, acolo unde începe etern în spațiul infailibilei iubiri.

Nu vreau sa te pierd, mai bine te omor.

N-am furat femeia altui bărbat, în chip neobrăzat, cu tine deodat’, dar am sărutat tandre mângâieri, muguri efemeri și am alergat ’n noapte adieri, urme de căderi pe coji de dureri. Doar

Vor fi îngropate încercări netoate, bucăți creponate, un strop fericire ce nu dă știre, ’nainte să mire. Lacrimi înecate, zaruri aruncate, bucurii prospere în luna de miere. Vorbe fără

La mine vine cu salvarea, îmi revin sub amenințarea irevocabilei destinații Te vreau ! Sunt prea tânără pentru un infarct și vând o bucată din ea, pentru a continua în tăcere casa, numai a

E ciudat că am învățat atât de multe lucruri, din puținele întâlniri cu tine, Ca și cum mi-ați fi fost îngeri. E ciudat că am învățat, în acea mare plină de durere, covârșitoare,

Mi-aduc aminte când i-am dat la o parte pe cei, Prietenii tăi mă asigurau să stau liniștită. Nu, eu vreau sa știu if he is OK. Mi-am adus aminte de cei, Prietenii mei, care mă

Demonii mei sunt atât de tăcuți, ca niște statui grave din piatră, Imense, apăsătoare. N-au scos nici un cuvânt până acum, Mă Ignoră. Câteodată le pândesc din lumină umbrele, poate... le

Nu mai aruncați cu pietre în sus, poate vor cădea toate în același loc, sfârșind o existență surplus, ce doar senzorial contaminează, în viitor tangențială cu forme, ce încă mai contează.