N-am furat femeia altui bărbat,
în chip neobrăzat,
cu tine deodat’,
dar am sărutat
tandre mângâieri,
muguri efemeri
și am alergat
’n noapte adieri,
urme de căderi
pe coji de dureri.
Doar
Ah, doamne cum mă răsfeți,
Mă invadezi cu pufuleți.
Zboară în aer impulsuri sumare,
intră în urechi viori virtuale,
Mi-alunecă-n ochi miile
de amintiri, ca păpădiile.
Și încă o dată, ca
Nu mai aruncați cu pietre în sus,
poate vor cădea toate în același loc,
sfârșind o existență surplus,
ce doar senzorial contaminează,
în viitor tangențială cu forme,
ce încă mai contează.
Îl înjur o dată, adânc,
în gând…
de mamă, de tată, de toți strămoșii care l-au născut,
să-i pot săruta decantat, un început.
Nu m-ar surprinde precar, din furii
sfârșitul lumii,
sm să răspund
Sa mă arunc îmi ceri, în
Sufletul tău ca marea,
Poate că aș pluti în sarea
Dulce acrișoară, dar valurile
M-ar duce departe, unde nu arde
Nimic pământesc.
Înțeleg că ai vrut să mori înaintea mea, Ceyx, să mi te arăți psihedelic, de cum se joacă dimineața cu raze, pe pleoapele mele. Þi-ai făcut cuib printre ideile mele și te joci fericit. Dacă sunt
Stau față în față cu tine, apoi cu mine, apoi iarăși cu tine… până reușești să-mi tai respirația într-un mijloc de spirală… Dă-mi drumul Șarpe, dacă mai vrei și mâine să sorbi dulce veninul, oricum
LO