din ambrazură
dormi dormi nu ai puteri supranaturale nici naturale nu prea ai dar te poţi întoarce de pe o parte pe alta cu faţa la perete cu faţa la geam între două guri de aer poţi dialoga în gând cu luna
jurnal de ziua mondială a scriitorilor
2012 nu pot să cred că azi e sâmbătă şi am un eveniment la ora 17 ceea ce înseamnă că la 16 trebuie să fiu acolo iar la 15 gata de iesire / la 14 să încep să mă îmbrac şi să mă dezbrac până să
ca o sultană deghizată
eu ies în lume ca o sultană deghizată dar nu ca una care trage cu urechea prin piețe pe la tarabe după care ispravă să facă spânzurători să zboare capete să pună la cale otrăvuri pentru cei mai
șah cu colegul
jucam șah cu un coleg era un tip simpatic în timp ce îmi desenam în gând hărți strategice îmi spunea că nu mai poate că moare de îndrăgostit ce e și să nu întreb dacă e mai tânără sau mai în
imperială
înre noi a fost o singurătate specială un cal nărăvaş cu pielea sclipitoare subţire prin care ca într-un cub de cristal se vedea proiecţia anotimpului peste lucruri şi evenimente ne constituia ne
poezie corectă politic
există lucruri care nu se spun într-o poezie care se tac se râd se plâng se uită sau din care se face o pulbere imaginară pentru o pipă imaginară şi se trage adânc în piept se prizează în doi
în limbajul mimico-gestual
capul plecat sabia nu-l taie repeta bunicul / zicea că ştie din armata română când se întâmpla să dea peste cap un păhărel dar asta nu se întâmpla prea des şi nu era de ratat momentul întrebările
noi / plebea
mă uit în toamnă insist îmi potrivesc frunzele arămii pe frunte le dau într-o parte cu peria pe alocuri încă verzi pe alocuri exclamând copilăreşte ţi-am găsit cercelul ne distrăm ce să mai
trafic de fascinaţii
în cartierul meu aerul miroase a must dacă aş fi prea romantică aş zice că e de la culoarea orizontului dar ştiu că vine din curţile vecinilor şi să nu uităm că la moldoveni e toamnă în balcoane
între han și castel
parcă nu de mult venea primăvara și chiuiau bormașinile și acum se aud însă altfel nu e același efectul chiar dacă morții din mine l-ar trăda pe kafka încă o dată și i-ar publica
poem securizat cu parolă
noi acei care mestecăm iarba solitudinii savurând imagini mișcate pierzându-ne în contemplații extaziindu-ne între două nopți sau două cafele totuna între sihăstrie și tiranie cu gura plină de
totul despre dragoste
dragostea nu e doar un fel de miopie contagioasă și nici doar o iluzie din care să îți faci hamac să te lauzi că ai ochi de aviator e ca și cum ai întinde mâna să atingi o margine de cer și ai
prizonieră
timpul meu banii mei răbdarea mea frizerița îmi întinde fiece fir de păr uscându-l i-am zis vopsiți-mi rădăcinile atât îi urmăresc în oglindă figura disperată și tac oricum de aici ajung
contrabandă cu nichita
eu niciodată nu am fost un fel de lolită l-am detestat pe nabokov și niciodată nu am fost îndrăgostită / nu fizic / de nichita nu încercam să zbor peste gardul uniunii să îl pup ca unele studente
în carantină
noaptea asta pare un truc o scamatorie știam că mă vei găsi că vor trece ani că încurcate sunt căile pământului și ale cerului și ale apelor dar cât crezi că mai putem rătăci pe un fluviu plin
declarație de avere
notați mai sunt și deținătoarea unui rai privat chiar aici nu departe în inimă ceva râvnit nu îndrăznesc prea mult să mă apropii stau în poartă întotdeauna mi-am spus că e prea devreme că
obsesii de cititoare
odată am ascuns cărțile sale pe cel mai de jos raft și cât mai după alte cărți dar în loc să îl uit m-am trezit înspre dimineață îmbrățișând lemnul podelei atunci m-am urcat pe un scaun și cu
dealuri
mă simt atacată grav de culorile bluzei mele se răspândesc prin mine din imprimeul tribal și asta se întâmplă în atelierul marinei nicolaev parcă ești într-o pictură de tonitză îmi zice îmi
antigodzila
aici ar putea fi un poem dureros-dureros în care să urlu ca o lupoaică rănită să îmi sfâșii perna și să o mănânc să vreau să mă spânzur să mă ia dracii să mă fac godzila să distrug și să
cântec în stația zoo
mă aștepta vizavi de un mall despre care a zis că are pereții verzi mie mi-au părut galbeni aveam și argumente noroc de metrou și de haina sa fluturând à la superman și de privirea aceea a sa
nimic despre dragoste
acum aș putea spune că dragostea e o tarantulă din plantațiile de banane de prin australia sau america de sud așa ceva un periculos animal de companie un câine imprevizibil o iguana dragonul mic
există
eu știu că există cineva deosebit care visa în copilărie să devină astronom să denumească o galaxie o stea cel puțin cu numele meu nu pot adormi nu pot adormi eu știu că ne vom regăsi
dimineața nu știe
dimineața vine ca o dezvrăjire dacă nu doar ca o tentativă de a le explica brațelor despre menirea lor prozaică dar brațele nu uită dimineața nu știe că ele și-ar putea continua visul în
pe cuvântul meu de margarită
două picături de camus în cafea și zbor ca margarita nikolaevna cu fața la perete maestrul mă visează râde prin somn wagner dirijează nu întrebați de ce wagner aș putea să îmi desființez blogul
