Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

noi / plebea

"ca o sultană deghizată" (ed. Prut, 2021)

1 min lectură·
Mediu
mă uit în toamnă insist îmi potrivesc frunzele arămii
pe frunte le dau într-o parte cu peria
pe alocuri încă verzi
pe alocuri exclamând copilăreşte ţi-am găsit cercelul
ne distrăm ce să mai zic
trăim
ne mai oprim ne îngândurăm face-ne-am busuioc de pus la icoane
dar partea leului din timp ne distrăm
noi / plebea
drojdia
scrijelim cu un ac undeva mai jos de cot
până la sânge
viaţa este râsul de noi înşine
murim de râs
cu toată seriozitatea
şi doar uneori lăsăm printre frunze rebele peria
şi o luăm razna ca acum după noi potopul
063603
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
98
Citire
1 min
Versuri
17
Actualizat

Cum sa citezi

silvia caloianu. “noi / plebea.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/silvia-caloianu/poezie/14142027/noi-plebea

Comentarii (6)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@emilian-valeriu-palEP
Distincție acordată
Din punctul meu de vedere un text trăit cu seriozitatea unui potop, un psalm plebeu de invocat vremuri bune. Unul din puținele texte care mă fac să vreau să vorbesc, din nou, cu mine însumi.
0
@madalina-marogaMM
Distincție acordată
Mădălina Maroga
Uite, ca poemul tău, îmi aduce aminte de - Adrian Păunescu - "Un om pe niște scări"...
Îmi aduce aminte de faptul că "...o luăm razna ca acum după noi potopul"...
Bucurie mare, dragă Silvia Caloianu, sa intru azi, aici, sa te regăsesc şi să mă reîndrăgostesc de scrierile tale... De discursul tău liric, care curge lin şi care ne rămâne undeva imprimat pe retina timpului...
Sirenă a poeziei care este poezie mereu... primeşte te rog, o steluţă în plus, pentru un text remarcabil, în care regăsesc amprenta timpurilor în care trăim, dorul de copilărie şi teama unui viitor nescris şi nici măcar visat... Rămân însă cum bine punctezi... "opriri", ca niște staţii în care "ne mai oprim ne îngândurăm face-ne-am busuioc de pus la icoane".

*** - Poem cu un puternic mesaj despre ..."noi/plebea"..., poem în care scrijelesc "cu un ac undeva mai jos de cot/până la sânge"...
Cât despre viaţă... "viaţa este râsul de noi înşine/murim de râs/cu toată seriozitatea"... "ne distrăm ce să mai zic/trăim"... .

0
@silvia-caloianuSC
silvia caloianu
Emilian (te citesc şi eu!), Mădălina (cum e să nu mai scrii?)... M-am bucurat mult să vă aud reacţiile, aţi făcut să mă simt ca acum 10 - 15 ani :), vă mulţumesc!
0
@silvia-caloianuSC
silvia caloianu
Madălina, dragă, nu am zis bine, cum am zis mai sus, în grabă... Reformulez: cum e să nu mai vrei să scrii? Ştim bine că o pasiune poate înlocui o alta... Dar poate că încă nu s-a stins în tine şi pasiunea pentru scris, odată ce ai trecut pe aici? Îmi exprim, încă o dată, bucuria de a te reîntâlni şi prin aceste locuri, şi mulţumirile pentru cuvinte emoţionante!
0
@claudiu-tosaCT
Claudiu Tosa
Afirmatia asta, viata este rasul de noi insine, mi-a adus aminte de nuvelele lui Cehov dar si de Ilf si Petrov. Poemul imi place, este marca ta (in sensul ca daca as citi fara sa vad numele m-as gandi la tine si la stilul tau). Imi place imaginea frunzelor aramii care apare la inceput, dispare iar ulterior revine. Se simte un aer nostalgic, un usor gust amar la limita dintre ratacire, regasire si acceptare. Sper ca esti bine si iti doresc toate cele bune cu mentiunea ca ar fi dragut sa mai postezi.
0
@silvia-caloianuSC
silvia caloianu
Mulţumesc, Claudiu, m-a surprins comentariul tău (recunosc: mi-a şoptit o prietenă), nu te-am auzit de mult timp. Voi mai posta, daca zici... Şi voi trece, neaparat, sa vad ce ai mai scris, ce mai scrii.
0