Despre autor
SCsilvia caloianu
@silvia-caloianu
0 urmăritori
silvia.caloianu@gmail.com
Născută Silvia Bodiu, la 3 iulie, 1960, într-o familie de intelectuali. Româncă, din mamă ucraineancă şi tată român. Cetăţeancă a R. Moldova.
STUDII
• (1967 - 1977) Şcoala Medie (nr. 24, Chişinău - nr 1, Drochia / Liceul „Mihai Eminescu”)
• (1995) Licenţiată a Facultăţii de Litere, Universitatea de Stat din Modova, cu teza „Evoluţia valorilor semantico-stilistice a termenilor cromatici în limbajul poeziei române” (Tot atunci, refuză propunerea de a rămâne la catedră şi de a-şi susţine teza de doctorat [profesor – dr. M. Purice], în favoarea activităţii sale în presa scrisă şi tv)
ACTIVITATE PROFESIONALĂ
• (1977 - 1988) Studii şi activităţi prin domeniile electronică, telecomunicaţii şi economie (ultima funcţie, în acest sens, fiind cea de economist-constructor, la Centrul de Calcul al Ministerului de Construcţii)
• (1989 - 1991) Redactor, ziarul „Tinerimea Moldovei” (rubrici „Tribuna tânărului critic”, „Poşta literară”)
• (1991 - 1993) Redactor şi corespondent special, cotidianul „Sfatul Ţării” (paginile „Cultură”, „Societate”, „Ecologie”)
• (1991 - 1996) Rubrică permanentă în revista de cultură „Cele trei Crişuri”, corespondent al ziarului Crişana (Oradea)
• (1993 - 1995) Purtătoare de cuvânt a Primarului General de Chişinău, Nicolae Costin
• (1995 - 1998) Redactor-realizator la „Televiziunea Naţională” din Chişinău
• (1998 - 2002) Redactor-producător, directoare a studioului de producţie tv şi filme „Honestas”
• (2002 - 2016) Redactor-producător, directoare a studioului de producţie, axat pe educaţie şi cultură, „Axial TV”
• (2016 - prezent) Redactor-producător, directoare a postului de televiziune, axat pe educaţie şi cultură, Axial TV.
Este membră a Uniunii Scriitorilor din R. Moldova şi România.
Debut absolut: 1987, revista literară “Orizontul”/ Columna”
Debut editorial: 1996, “Semne distinctive” (ed. Anotimp, Oradea)
CĂRŢI PUBLICATE
1. “Semne distinctive”, ed. Anotimp, Oradea, 1996 (lansată în librăria Uniunii Scriitorilor din Moldova, 31 august, 1996)
2. “Niciodată pe nume”, ed. Arc, Chişinău, 2004 (cu sprijinul concursului Soros)
3. „Narcotango”, ed. Vinea, Bucureşti, 2013
4. „Cântec în staţia zoo”, ed. Vinea, Bucureşti, 2014
5. „În carantină”, ed. Vinea, Bucureşti, 2018
6. „Ca o sultană deghizată”, ed. Prut, Chişinău, 2021 (cu sprijinul Ministerului Culturii al Republicii Moldova, cu aprobarea Comisiei de selecţie pentru editarea cărţii naţionale)
7. "Bingo, profesore Freud"
PREMII
- “Premiul Salonului Internaţional de Carte”, Chişinău, Biblioteca Naţională, 2005
- Premiul Festivalului “Poezie Românească” (În Juriu: Valentin Taşcu, lucian Chişu, Liviu Ioan Stoiciu), Agigea, 2005
- Premiul Uniunii Scriitorilor din Moldova, la Festivalul Internaţional „Primăvara Europeană a Poeţilor”, pentru volumul de poezie „Cântec în staţia zoo”, Chişinău, 2015
- “Pentru contribuţie deosebită în promovarea dialogului intercultural şi consolidarea punţilor spirituale între ţări prin intermediul creaţiei originale” - la recomandarea Uniunii Scriitorilor din Moldova, Premiul Parlamentului R. Moldova, 2015
- Premiul revistei “Dunărea de Jos”, Galaţi, 2016
- La recomandarea Consiliului Uniunii Scriitorilor din Moldova, Premiul Primăriei Municipiului Chişinău, pentru volumul „Ca o sultană deghizată”, 2022
Despre poezia sa au scris: Grigore CHIPER, Gellu DORIAN, Liviu COMŞIA, Marius CEHLARU, Nina CORCINSCHI, Mircea V. CIOBANU, Maria ŞLEAHTIŢCHI, Gheorghe GRIGURCU, Ghenadie NICU, Marius CHELARU, Felix NICOLAU, Maria PILCHIN etc.
Prezentă în mai multe antologii.
APRECIERI CRITICE
2005, Eugen Lungu: “Ceea ce cred eu: că o aripă a acestei poezii mai e în postmodernism, dar cealaltă aripă atinge valul douămiiştilor. [...] Silvia Caloianu este deja un nume. Următorul Juriu al Uniunii Scriitorilor o va premia neapărat, eu aşa cred, fiindcă din toate manuscrisele pe care le-am editat noi în prima verba "Niciodată pe nume" este una din cele mai interesante cărţi.”[1]
2014, Mircea V. CIOBANU: “Autoarea nu pomeneşte decât rareori despre un volum publicat anterior: Semne distinctive (Editura „Anotimp“, Oradea, 1996). Iar acum, tot mai insistent și mai sigur, poeta e un nume indispensabil, chiar exponenţial, în mai multe privinţe, pentru literatura basarabeană a începutului de secol. Volumul de la Vinea (Silvia Caloianu, Narcotango, Editura „Vinea“, 2013) este câştigul autoarei într-un pariu cu sine însăşi. […] Avea toate şansele să ia premiul Uniunii Scriitorilor cu acest volum de la Vinea…”[2]
2014, Nina Corcinschi: “Cu toată atmosfera ei de expresie spontană, poezia Silviei Caloianu demonstrează clar maturitate, rafinament, un exerciţiu de poetizare îndelung exersat.
Poeta ştie să impulsioneze și să dozeze misterul, ingenuitatea şi graţia feminităţii cu o eleganţă aproape inegalabilă printre colegele de generaţie.”[3]
2014, Ghenadie Nicu: „Am citit-o cu un vag sentiment de primejdie, ca să spun aşa: are cam toate datele să bage derută în canon, măcar în ce priveşte lirica zisă feminină de la noi [...] O lirică (portretul e desigur generic) cenzurată pe dinăuntru, strunită de tot felul de considerente: morale, tactice, după gust şi împrejurări.”[4]
2019, Mircea V. CIOBANU: „M-a impresionat de fiecare dată capacitatea ei de a sublima stările dramatice, tulburătoare, într-un mesaj calm, coerent, deopotrivă poetic şi firesc, ca respiraţia [...]. Profunzimea sentimentelor şi intensitatea trăirilor se aşază limpede într-un fel de scriere-broderie delicată. Sau amintind alteori finele desene, făcute cu vârful pensulei, ale caligrafilor japonezi. Poemele sale aduc, din acest motiv, a nişte stampe cu linii abia sesizabile sau a nişte acuarele cu suprapuneri de nuanţe (nu de culori), într-un sfumato impresionist. [...] Remarcabilă e unitatea stilistică sau, dacă vreţi, posibilitatea de a-i plasa lucrările în cadrul aceleiaşi expoziţii. [...] Silvia Caloianu este una dintre cele mai serioase şi intransigente poete din câte am cunoscut.”[5]
2021, Felix Nicolau: „Noua poezie a Silviei Caloianu impresionează prin bogăție de imagini, de vocabular, de trăiri. O luxurianță a discursului în combinație cu je m ̓en fiche-ism perfect calculat și exprimat prin părți de propoziție aduse în sprijinul litotei. Mai este și un registru afectiv al memoriei ce urcă adesea înspre tragediile istoriei basarabene, dar cu suficientă picanterie. Un volum care se citește pentru spectaculos și pentru antrenament intelectual. Agilitatea tehnică contribuie și ea la forța acestei arte învolburate. Iată o dovadă că poezia impresionantă se scrie de că-
tre cei care au atins maturitatea.”[6]
2023, Mircea V. Ciobanu: „Felix Nicolau face o succintă și exactă prezentarea volumului, pe coperta a IV-a a cărții. [...] Silvia Caloianu scrie o poezie directă, deci politică, născută în polis, trăită solitar și suportată societar, detașată de cele lumești, dar cu ochii pe această lume, probozind-o și redactându-i mesajul (iată o mostră: „soarele răsare dinspre ciocana colina de vizavi a orașului/ nu dinspre rusia/ nu cum ne dictau sovieticii”). O privire de pe Olimp, cu intermitente descinderi „în popor”. Pentru a măsura pulsul națiunii, da.”[7]
- O poezie coerentă și prolifică la o eventuală relectură. O scriitură de mare performanță ideatică și artistică.
O măiastră a stilului această autoare. O poetă conștientă de faptul că a scrie nu înseamnă a vorbi, că există o gramatică a poeziei pe care scriitoarea o stăpânește cu certitudine. Silvia Caloianu e o poetă unică, incomparabilă. Textele ei denotă vitalitate, forță creatoare și nerv – calități care o scot din rând și anunță o voce fermă fără de care poezia noastră ar fi lipsită de o anumită trăsătură: ludicul trist, jocul metafizic al unei minți poetice care râde și plânge, așa încât niciodată nu știi ce face de fapt și acest echivoc artistic este marea calitate a acestor texte.
Maria Pilchin, 2023[8]
__________________________________________
[1]Video https://www.youtube.com/watch?v=8bgKDRy4KNM
[2] “Tango (narcotizant) cu Silvia Caloianu”, revista “Hyperion”, nr. 7, 2014
[3] “Silvia Caloianu, poezia (narco)tango-izată”, revista “Contrafort”, nr. 6, 2014
[4] “Doze de biografic”, Ziarul de Iaşi, 18 iunie, 2014
[5] “Silvia Caloianu: Învăţasem să respir cuvinte…”, revista „Viaţa Românească”, nr. 4, 2019
[6] Prezentarea volumului “ca o sultană deghizată” (pe coperta a IV-a), ed. Prut, 2021
[7] “Sultana” Silvia Caloianu”, revista “Scriptor”, iunie 2023
[8] “Silvia Caloianu: „Ca o sultană deghizată” , “Poemar”, Revista Moldova
ACTIVITĂŢI DE PROMOTOR CULTURAL
Din anul 1988, până în prezent, activând în presa scrisă şi televiziune, desfăşoară mai multe activităţi de promovare a limbii române, a cărţilor bune, a culturii:
• Festivalul-Concurs Internaţional de Muzică „Nova Latinitas”, cu trofeul (din bronz polizat) „Lupa Capitolina” (lansat în 2009, pe când lupoaica din faţa Muzeului Naţional de Istorie din Chişinău zăcea în subsolul instituţiei, coborâtă de pe soclu de către comunişti)
• Filme documentare, unul dintre care („Viaţa şi ctitoriile mitropolitului Visarion Puiu”), premiat la Festivalul Naţional de Film Documentar de Istorie şi Istoria Artei (Muzeul Cotroceni, 1996), pe lângă cele realizate la comandă (tender), cum ar fi „Impactul erei sovitice asupra mediului”, pentru PNUD.
• Programe culturale pentru postul Axial TV (pe care l-a creat generalist, axat pe cultură), din 2016 până în prezent. (În anii 2020, 2021, 2022 – cu finanţate de la Departamentul pentru Relaţia cu Republica Moldova, Guvernul României).
Vezi profilul
Nu vreau să ciuntesc poemul cu aceste exemple, însă nu m-am putut abține să nu le scot în evidență. Da, este bine de evitat să pronunțăm cuvântul noi, pentru că până la urmă acest cuvânt e doar gramatical, pentru a ne facilita mental deosebirele de singular și plural, în realitatea palpabilă el nu există, e un cuvânt care stă în aer și roiește, ceva abstract :) și cu asta voiam să spun de fapt: să nu ne bazăm pe cuvântul noi. Mi-a plăcut această subliniere. Stea.