Rodica Lupu

da paradisul se află aici niarne nu trebuie să mori să-i afli taina simte-o se află în acești maci sângerii privește-le așternutul cum trece prin tine cum se zbate în fiecare por cerul li se

cad niarne zilele acestei primăveri peste zidurile vechi ale unor mori de vânt într-un ritm smuls din măruntaiele orelor săptămânilor și a clipei pe care abia m-am așezat îmi curg niarne tangent

am aflat că numai după ce sapi adânc dai de idei care-ți despică memoria dacă vrei fără vreun gând ascuns să urmărești fumul ce ți-a făcut viața mai veche răspnsul care-ți știa

astăzi niarne m-am dus cu gândul la toate ușile la care am bătut pe unele am intrat altele nici nu s-au deschis cunosc foarte bine senzația care-ți spintecă avântul tăindu-i răsuflarea

pentru că aveai ochii atât de guralivi și-mi rosteau poemele nopții strângându-mi-le-n mănunchi sub pleoape dăruindu-mi-le ca o tresărire în care întotdeauna se zbătea un fir ascuns din

iată niarne apăsarea se lasă pe umeri pe piept și memorie îmi atârnă greutăți de picioare până când mersu-mi strivește flamura gloriei rămân incapabilă niarne să-mi ridic călcâiul deasupra

implozia a răsunat așa cum atenționează viața la naștere că existăm cum pielea-și deschide porii să-și fecundeze adn-u-n lumină sau cum se desfiră destinul dintr-un mosor tras de atâtea

nici această duminică niarne nu promite mai mult ca zbaterea liniștii arcuită pe trupu-mi vârstei înclină între polii opuși ca două strigăte ce s-au încolăcit într-un ritual pe cele mai tainice

demult niarne simt că locul meu nu se află în văzul lumii și nici ascuns în adâncimi de întuneric adeseori îl regăsesc în prejma unei fărâme de cer căruia bătăile zgomotoase ale inimii mele îi

aici în stufăriș de gânduri țin evidența paginilor cândva inhalam cu nesaț aerul clipei fără să fi dat socoteală timpului sau detaliilor doar privirile-mi prelungeam peste genele vieții zi

noi oamenii am uitat niarne că linia vieții se întinde în palma noastră ca pe o cale lactee că sufletele zboară prin paradisul luminos al destinului lovind cu aripile prin vânturile stârnite de

ai observat au înflorit salcâmii sub delirul lor slobod totul se mișcă-n voie adulmecând în aer depărtarea zăpezilor și tot necontrolat pulsează iubirea căzându-ne-n palme ca o

am ostenit niarne exact ca zilele acestea din urmă ce par a fi un tainic drum de-i calcă talpa neștiutele tainițe și legende îngropate demult în istorii mă adun niarne cu o magică voință să