am ostenit niarne exact ca zilele acestea

am ostenit niarne exact ca zilele acestea din urmă ce par a fi un tainic drum de-i calcă talpa neștiutele tainițe și legende îngropate demult în istorii mă adun niarne cu o magică voință să ajung pe o treaptă mai înaltă să aflu ce-a fost cândva aici și azi nu mai este îmi susură amintirile înlăuntru-mi gâlgâie sângele năvalnic un du-te vino al seminției noastre se profilează-n mine și-ntreaga osteneală o simt ca pe o făptură vie îmi adastă în drumul vieții l-aș urca niarne până când tot invizibilu-i albastru mi-ar deschide porțile cerului mi-aș ruga îngerul să-mi potolească setea de cunoaștere să nu mai caut în neștire înțelesuri deja perimate ce-mi răsună mie acum prin slava minții sunt doar resturi de fraze dintr-o vorbire veche parcă slova obârșiei murmură într-o amintire trezită de pașii mei osteniți lângă matca râului de lumină m-aș odihni concentrată fiind umbra inimii mele aș lăsa-o să cadă peste miile de ani adăpostind în ele aceeași iubire apoi aș alege ca odihnă pieptul și palma ta 27 aprilie 2011