iată niarne am lăsat și această iarnă

iată niarne am lăsat și această iarnă în urmă la marginea ei sporește o nouă lumină cu noi și noi taine de dezlegat tot nepătrunsul niarne așteaptă agonic avânturi noi să-i descifreze misterul ori de câte ori respir acest aer dizolv un strop de viață pieptul se umple de patimi îmi curg toate prin vene și mă înving niarne năvălind peste mine jocul acesta de a trăi îi ascult cum îi crește fiecare clipă și mă pierd în neliniști multe întrebări se adună în sufletul meu depărtările mă înnebunesc cioplind în creierul meu un singur chip sigur voi trece în alt anotimp vârtejurile-mi rotesc nopțile însă voi continua să-mi caut sufletul dus de-acasă pierdut în alte clipe și spații simt că străbat niarne o cărăruie nesfârșită al cărui drum de întoarcere nu-l cunosc îmi place să visez că odată și odată sufletu-mi se va liniști doru-i sugrumat își va destinde corzile intonându-și singur oda bucuriei 28 aprilie 2011