ascunde-mă niarne

iată niarne apăsarea se lasă pe umeri pe piept și memorie îmi atârnă greutăți de picioare până când mersu-mi strivește flamura gloriei rămân incapabilă niarne să-mi ridic călcâiul deasupra singurătății îmi apasă noaptea tot mai adânc imaginea depărtată pe unde am mai fost și mi-a rămas doar umbra chircită-ntr-un colț de canapea nu-mi spune nimic niarne din ce nu știi sau poți să mă minți oricum nu-ți voi destăinui niciodată adevărul nemișcărilor mele și nici un spirit nu-ți va vorbi despre simțurile mele ești aici nu te văd nu te aud iar amintirea mi s-a așezat și ea ca o piatră pe inimă mă doare trupul cu tăcerile lui mă dor pașii cu secundele lui te rog niarne ascunde-mă cât mai departe de cuvintele ce mi-au rămas în urmă 3 martie 2011