RLRodica Lupu
Verificat@rodica-lupu
Bucuresti
„Inteligenta este capacitatea cu ajutorul careia vom intelege, pana la urma ca totul este de neinteles! (Maurice Maeterlink)”
🏆 Critic de Top📚 Centenar Literar📜 Poet Prolific💬 Comentator Activ
Cronologie
Valentin Irimia, Radu Ștefǎnescu, vǎ mulțumesc pentru lecturǎ și semnele lǎsate aici!
RL!
RL!
Pe textul:
„dor" de Rodica Lupu
0 suflu
Contextîți multumesc pentru aprecierea poemului." Uitarea de sine" din acest poem este dacǎ vrei o stare doritǎ pentru un moment, a sinelui, în nici un caz nu poate fi vorba de capitulare în fața divinului. Sǎ uiți o anumitǎ trǎire, uneori este o binecuvântare, aici îți dau dreptate cǎ, numai murind, uitǎm definitiv, deși încǎ am dubii. Ce ne-am face totuși dacǎ nu ne-am induce în subconștient aceastǎ voalatǎ uitare!? Poate atunci n-am fi în stare nici sǎ iertǎm!
Cu aceeași prietenie, Rodica!
Cu aceeași prietenie, Rodica!
Pe textul:
„uitare de sine" de Rodica Lupu
0 suflu
Contextîți salut prezența în aceastǎ paginǎ! Tu deja ai propriul "concept poetic" , dispunând de o mare sensibilitate și ușurințǎ în exprimare, trebuie numai sǎ ai încredere în tine, sǎ scrii ce simți și cum simți, îmbrǎcând simțǎmintele în aura cuvintelor ce strǎlucesc în tine! Pentru cǎ mǎ citești, îți mulțumesc iar când mai lași și un semn, încerc sǎ-l valorific prin curajul de a mai scrie! Cu prietenie, Rodica!
Pe textul:
„uitare de sine" de Rodica Lupu
0 suflu
Contextcǎ voi avea grijǎ Maria! Ȋți mulțumesc pentru popasul tǎu aici și semnul lǎsat! Cu aceeași prietenie, Rodica!
Pe textul:
„regret" de Rodica Lupu
0 suflu
Context"de-o clipǎ" poemul acesta se oprește ca "o iluminare" în ființa ce cautǎ în "templul exilat" tot ce toacǎ " incisivii lumii" și ai dreptate, de ce nu i-am sparge cu "amfora fragila a inimii? Ȋn fond,
suntem doar unde energetice circulând libere, întorcându-ne întotdeauna la matcǎ cu aceeași încǎrcǎturǎ pe care o rǎspândim. Mi-a plǎcut imaginea: " sunt în fântână nici sete pârjolită nici apă care doare ", ducându-mǎ cu gândul, la izvorul nesecat ce curge prin fiecare alimentându-ne setea… de a ne continua traseul…dar nu oricum! Cu prietenie Rodica!
suntem doar unde energetice circulând libere, întorcându-ne întotdeauna la matcǎ cu aceeași încǎrcǎturǎ pe care o rǎspândim. Mi-a plǎcut imaginea: " sunt în fântână nici sete pârjolită nici apă care doare ", ducându-mǎ cu gândul, la izvorul nesecat ce curge prin fiecare alimentându-ne setea… de a ne continua traseul…dar nu oricum! Cu prietenie Rodica!
Pe textul:
„Nimb fântâna zilei" de Maria Elena Chindea
0 suflu
Contextcu vederea ochiului tǎu care pǎtrunde atât de adânc în "hǎțișul" acestor umbre care ne înconjoarǎ. Ȋn micimea noastrǎ încercǎm sǎ defrișǎm zilnic din ele, dacǎ reușim sau nu, puțin probabil sǎ știm, mǎcar trǎim cu iluzia cǎ am încercat! Cǎutarea, este singurul mod spre aflare și unicul care ne trezește din pasivitate! Ȋmprejurul e plin de luminǎ, uneori ochiul ne este acoperit de o piele opacǎ, nu îndrǎznim sau ne temem(de ce?) sǎ o dǎm la o parte! Și câte i-ar fi dat lui sa vadǎ! Mulțumesc de trecere și semnul lǎsat de tine aici. Cu prietenie, Rodica!
Pe textul:
„poteci care duc sub cerul deschis" de Rodica Lupu
0 suflu
Contextcitindu-te, prin fața ochilor mi se derulau imagini de prin `73, când m-am mutat în cartierul unde stau!
“dar, într-o zi
au venit mașinile de mobilă și au adus mobile
au venit mașinile de perdele
au venit mașinile de gunoi și au ridicat gunoiul
au făcut mormane undeva
unde nu se vede nici țipenie”
Nici atunci nu lipsea din peisaj “muzica unor necunoscuți” autohtoni, bineânțeles! Am citit poemul tǎu cu multǎ plǎcere, poate nu am înțeles întocmai mesajul pe care ai dorit sǎ-l transmiți dar mie mi-a trezit multǎ nostalgie! Ultimul vers este atât de bine amplasat încât lipsa lui ar fi fost ca o rostogolire de bolovani și obsesii fǎrǎ sǎ ai speranța de ceva viu! Cu prietenie, Rodica!
“dar, într-o zi
au venit mașinile de mobilă și au adus mobile
au venit mașinile de perdele
au venit mașinile de gunoi și au ridicat gunoiul
au făcut mormane undeva
unde nu se vede nici țipenie”
Nici atunci nu lipsea din peisaj “muzica unor necunoscuți” autohtoni, bineânțeles! Am citit poemul tǎu cu multǎ plǎcere, poate nu am înțeles întocmai mesajul pe care ai dorit sǎ-l transmiți dar mie mi-a trezit multǎ nostalgie! Ultimul vers este atât de bine amplasat încât lipsa lui ar fi fost ca o rostogolire de bolovani și obsesii fǎrǎ sǎ ai speranța de ceva viu! Cu prietenie, Rodica!
Pe textul:
„the devil and the angel inside" de Daniela Davidoff
0 suflu
Contextal tristeții, al durerii, recunoscând cǎ, nici mǎcar "nu mai respirăm
în nopțile strălucitoare ale cruzimii noastre". Sǎ sperǎm cǎ ploaia se va opri iar florile se vor dezgheța într-o dimineațǎ, parfumând orașul visurilor noastre cu liniștea și aerul curat de care avem atâta nevoie. Citit cu plǎcere, mai trec pe aici, LR!
în nopțile strălucitoare ale cruzimii noastre". Sǎ sperǎm cǎ ploaia se va opri iar florile se vor dezgheța într-o dimineațǎ, parfumând orașul visurilor noastre cu liniștea și aerul curat de care avem atâta nevoie. Citit cu plǎcere, mai trec pe aici, LR!
Pe textul:
„patria credit" de Daniela Davidoff
0 suflu
Contextpoem este o surgere a timpului, a vieții lunecând în partea a doua într-o dorințǎ de reînviere, a continuitǎții aflǎrii adevǎrului "ferecat în zeghe". Ai folosit imagini deosebite, așa cum ne-ai obișnuit(“moartea un pian cu clape roșii”, “ precum se leapǎdǎ de trup leproșii”) , dar vreau sǎ știi cǎ ultima strofǎ mi-a mers la suflet. Cu siguranțǎ, din mesajul ei, mǎ voi inspira într-unul din poemele mele viitoare. Tot cu prietenie, Rodica!
“Sărutul răstignit pe nimbul lunii
E nesperarea ce-o urmează magii.
Fosforescent, în zarea de carnagii
Iau noul trup și îl jerfesc furtunii. “
“Sărutul răstignit pe nimbul lunii
E nesperarea ce-o urmează magii.
Fosforescent, în zarea de carnagii
Iau noul trup și îl jerfesc furtunii. “
Pe textul:
„Reîncarnare" de Valentin Irimia
0 suflu
Contextfac și eu un mic popas(cam târzior) prin" rǎtǎcirile" tale. Mai bine spus, am ocolit de câteva ori traseul tulburǎtor încondeiat cu metafore, luând în seamǎ și forma versului din ce în ce mai așezatǎ, conturând un poem reușit. Ȋn fiecare strofǎ "arde un sârg" de schimbare, chiar de primenire a tot ce a fost " decad sub călcâie și spadă și scut", așteptând, dorind binecuvântare a noului atât de relevant în a treia strofǎ:
"Dorințe străine tresar nefiresc
Oftând transparente-n pribege alaiuri
Precum clorofile în muguri plesnesc,
Se-amestecă-n sânge, se-amestecă-n graiuri.
Succes pe mai departe, cu prietenie Rodica!
"Dorințe străine tresar nefiresc
Oftând transparente-n pribege alaiuri
Precum clorofile în muguri plesnesc,
Se-amestecă-n sânge, se-amestecă-n graiuri.
Succes pe mai departe, cu prietenie Rodica!
Pe textul:
„Rătăcire" de Valentin Irimia
0 suflu
Contextremarcabil, chiar nu conteazǎ stilul, cât faptul cǎ, mi-a mers la suflet! Ultimile douǎ versuri parcǎ aparțin unei întregi generații!
Citit și recitit cu aceeași plǎcere și celelalte poeme! Succes în continuare domnule Mǎlin!
Citit și recitit cu aceeași plǎcere și celelalte poeme! Succes în continuare domnule Mǎlin!
Pe textul:
„Urlă și sfâșie-ți viața-n dinți" de Dumitru Mălin
0 suflu
Contextcu mine Maria! Ȋți mulțumesc, ai reușit sǎ-mi smulgi chiar și un zâmbet numindu-mǎ copilițǎ! Dar dacǎ privim în "interior", lǎsând anii la ușǎ, atunci…treacǎ, meargǎ! Cât privesc textele din ciclul Niarne, aproape toate, sunt rezultatul unui dialog dintre mine și sinele meu.Cu aceeași prietenie, Rodica!
Pe textul:
„am îmbătrânit niarne" de Rodica Lupu
De îmbunătățit0 suflu
ContextOrice sugestie vine din partea dvs. nu poate fi decât constructivǎ! Desigur, deranjul "acustic" l-am simțit și eu recitind textul. Am schimbat pe ici pe colo câte ceva, încercând sǎ nu alterez mesajul pe care-am dorit sǎ-l transmit. Cu același ochi vigilent, vǎ mai aștept, mulțumesc!
Pe textul:
„(ne)împotrivire" de Rodica Lupu
De îmbunătățit0 suflu
Contextpentru rǎspunsul cu întârziere! Am fost plecatǎ o perioadǎ, ți-am mulțumit în gândul meu, imediat când ai postat comentariul! Claritatea privirii și a înțelegerii ochiului tǎu, dincolo de aparențele unei realitǎți întoarsǎ la 180 de grade, fațǎ de cum ar trebui sǎ se întâmple, a vǎzut, a simțit „liniștea seducǎtoare” în care „plutesc”. Simultaneitatea între bine și rǎu, între bucurie și tristețe, între vis și realitate,etc., ne îndeamnǎ sǎ cǎutǎm „punctul de sprijin”. Probabil cǎ mulți o fac! Cine îl descoperǎ în rostirea cuvintelor, posibil sǎ mai aibe o șansǎ sǎ scape din „ atâta întunecime și lacrimi”.Tot cu prietenie, Rodica!
Pe textul:
„așternându-mi-te albastru" de Rodica Lupu
De îmbunătățit0 suflu
ContextMaria de trecere și sugestii. Deocamdatǎ nu sunt convinsǎ cǎ ar trebui sa modific , ceva în poem. Chiar dacǎ uneori exprimarea nu "curge" pe text ca un râu la vale , înțelesul, nu-l abat în altǎ sferǎ decât dacǎ imprevizibilul momentului determinǎ mici scǎpǎri. Texul în spețǎ , nu a avut parte de ele. Niciodatǎ tǎlpile nu pot aluneca suind trepte, fie ele și de luminǎ!Cât privește personalizarea ultimilor versuri mi se pare cǎ este subînțeleasǎ. Dupǎ pǎrerea mea, acel "îți", introdus acolo, are tocmai acest rol ! Cu prietenie, te mai aștept, Rodica!
Pe textul:
„în turnul cel de taină îți las poarta deschisă" de Rodica Lupu
De îmbunătățit0 suflu
Contextde observator... obiectiv. Ca-ntotdeauna ai dreptate! Ultima strofǎ parcǎ n-ar fi din poem, totuși ultimile versuri motiveazǎ o stare. Dacǎ poemul se referǎ mai mult la starea îndrǎgostitei, finanalul, îl adduce oarecum în scenǎ și pe el, cel iubit!Desigur,ultima strofǎ trebuia prelucratǎ mai atent, sǎ respecte același registru ca restul poemului, posibil sǎ o fac dar nu acum!Am corectat greșeala, mulțumindu-ți pentru atenționare, tot cu prietenie Rodica!
Pe textul:
„cuvintele se descompun în stele" de Rodica Lupu
De îmbunătățit0 suflu
Contextde trecere și semn! Iatǎ, niciodatǎ" nu am învǎțat destul " ,dovedește și acest dialod de sub text. Iar eu sunt prima care uit lucrul acesta , greșind mereu! Eu am adǎugat i-ul lipsǎ! Cu prietenie Rodica!
Pe textul:
„n-am învățat destul" de Rodica Lupu
De îmbunătățit0 suflu
Contextrefugiul trǎirilor noastre, cine știe pe ce fel de trepte ne-ar urca pașii! Pot afirma cǎ Niarne e un ghid cu spirit nomadic, niciodatǎ nu-i știu urmǎtoarea destinație! Mulțumesc pentru prezența pașilor tǎi aici, tot cu prietenie, Rodica!
Pe textul:
„în turnul cel de taină îți las poarta deschisă" de Rodica Lupu
De îmbunătățit0 suflu
ContextCum sǎ mǎ supǎr, observația este cât se poate de pertinentǎ! Drept sǎ-ți spun, nici mie nu mi-a plǎcut sfârșitul. Graba! Am modificat ultimile versuri dar nici acum nu sunt încântatǎ cum sunǎ! Mǎcar are un final mai optimist. Voi mai reveni asupra lui! Popasul ca și semnul lǎsat de tine aici sunt mǎrturia cǎ îngerii se aflǎ printre noi! Cu prietenie, Rodica!
Pe textul:
„ dare de seamă… " de Rodica Lupu
De îmbunătățit0 suflu
Contextcǎ ai dreptate! M-a luat valul, am avut cu o terțǎ persoanǎ o discuție mai amplǎ asupra expresiei "taina inifinitǎ a infinitului". Poemul în spețǎ, este chiar rezultatul ei. Cât privește pe cel de mai sus, prin al cǎrui comentariu îți exprimi admirația, nu pot decât sǎ mǎ bucur cǎ o duminecǎ friguroasǎ de iarnǎ mi-a alungat imaginația în brațele muzei binevoitoare ce m-a inspirat sǎ-l scriu! Și eu îți mulțumesc, tot cu prietenie, Rodica!
Pe textul:
„te aștept deci visez" de Rodica Lupu
De îmbunătățit0 suflu
Context